8 aug. 2014

Conectarea - 1




       M-am gândit mult cum să redau public câteva din motivele pentru care am înființat acest blog, și de asemenea motivele pentru care oarecum subiectele expuse au conținut oarecum neobișnuit pentru mulți. Am dorit însă să le cercetez mai bine și doar rezultatele în urma verificării și aplicării m-au determinat să le consider utile și altora..sunt lucruri care depășesc limita de înțelegere a ’’normalului’’ așa cum majoritatea societății vede azi normalul. Dar odată ce s-a conturat tabloul mie mi-au fost clare, dar cum le puteam expune altora când știu cât de greu este să crezi ceva, în ceva, fără să vezi, fără să experimentezi tu?...te lași purtat de intuiție în cercetarea proprie. Totuși multe alte întrebări au rămas fără răspuns, ca de exemplu de ce mie mi s-au întâmplat asta, poate am făcut ceva neobișnuit și m-am intersectat cu planurile lor, dar oricât am întrebat nu mi-a răspuns nimeni clar...doar timpul răspunde tuturor misterelor.
       N-aș dori ca cineva care citește aceste rânduri să credă că dacă eu am trăit cele redate în acest articol, înseamnă că și ceea ce voi spune pe parcurs în urmatoarele, trebuiesc luat ca Adevăr Suprem. Consider că fiecare trebuie singur să cântărească informația, s-o cerceteze, să caute Adevărul în el. Pentru că eu nu pot verifica din acest corp uman în starea de conștiență spusele acelor ființe ce nu aparțin acestui plan, am și eu reticențele mele și am observat că doar timpul îmi aduce răspunsuri și cred că și ele știu asta motiv pentru care nu mi-au răspuns la toate întrebările, m-au îndurmat pe mine să caut dovezile, să cercetez, să citesc mai mult. Dar prin cele ce voi reda, multe sunt răspunsuri la căutările mele de a-mi explica fenomenul vieții, asta nu înseamnă că știu totul. Articolul mi-a ieșit lung, deși l-am scris demult și am mai scos texte tot nu s-a scurtat, sunt cca 50 de pagini pe care le voi diviza dar voi expune mai multe în această primă parte.

       Alt motiv care m-a determinat până la urmă să iau decizia de a le face publice a fost ca dacă măcar nu voi expune totul cap-coadă cum s-a întâmplat, măcar să dau altora ceea ce eu am primit ca instrucțiuni utile în transformarea interioară presărând printre ele și gafele proprii ce au derivat din natura umană plină de tiparele societății în care am crescut. Însă în orice am cercetat, mintea mea analitică a căutat adevărul, esența și decodificarea acesteia prin prisma termenilor științei de astăzi, ca mai târziu să descopăr că avem o busolă interioară care dacă-i învățăm limbajul ne arată cum stau lucrurile sau ne îndreaptă spre anume informații utile și atunci treci de pe ’’mod’’ minte la ’’mod’’ inimă. Trebuie însă exersat, apoi informația vine în inimă, inima o trimete la minte și mintea o desface decodificând-o în termenii pe care-i cunoști deja prin prisma bazei informaționale acumultate anterior.
       Dar dacă nu ai un ABC informațional cât de cât, te vei limita la cunoașterea pe care o ai. Astfel avem din vechime informații multe legate de prisma lumilor astrale, dar codificate în limbajul informațional existent atunci...pentru că acum am convingerea că astfel de ființe s-au intersectat cu oamenii în mod repetat, iar acele experiențe au fost redate prin prisma limbajului de atunci, uneori raportat sau adaptat la vechea formă religioasă...ceva de genul- nea Costică trăiește o experiență mistică și preoții satului își dau cu părerea, încercând să decodifice misterul prin prisma opticii religioase, ceea ce poate duce la cu totul și cu totul altceva. Am de asemenea certitudinea că aceste interferențe vor continua și pe măsură ce omenirea va descoperi dpdv științific lucruri noi, elucidând misterul vieții, vor fi clarificate multe răspunsuri privind tipologii de viață în alte sisteme solare și în alte spații dimensionale.

       Omul are două naturi, una umană și una spirituală. De obicei călătorește prin viață mânat de cea naturală-umană, ghidat de ceea ce înțelege prin prisma societății în care crește. După un anumit număr de vieți atinge prima treaptă spirituală pe care o dezvoltă mai departe în celelate vieți. Dar putem avea oscialții revenind la ceea umană deseori, mai ales dacă nu avem (prin exercițiu) un câmp anume polarizat care să-și păstreze o anume frecvență și mai ales dacă interferăm cu oameni în jurul nostru cu diferite câmpuri de frecvențe diferite,  chiar și telefonic acest câmp poate fi perturbat – este și motivul pentru care scribii antici sau scriitorii preferă decuplarea totală de lume, așa cum Isus mergea din când în când în pustiu având nevoie de izolare. Natura reechilibrează bine acest câmp.
       Astfel mesajele, gândurile și scrierile noastre pot fi influențate de aceste ambe părți, natural sau spiritual. Naturalul vine din mintea umană exterioară formată pe tipare, reacții biologice și obiceiuri, iar spiritualul din mintea interioară a Spiritului locuitor în corp fizic aflat uneori în conexiune cu lumea eterică. Din acest motiv multe scrieri actuale sau antice legate de subiectul lumilor de dincolo de noi, conțin elemente derivate din aceste două părți ale omului: natural și spiritual. De altfel chiar Biblia conține texte ce sunt scrise din derivații ale naturii umane cum a gândit omul-om la acel moment și texte derivate de cum a gândit omul spiritual la acel moment, doar cuvintele lui Isus și alte câteva texte ale apostolilor și profeților sunt autentice provenind din lumi Superioare nouă care sunt transpuse într-un limbaj codificat, dar decodificabil când înțelegem/știm mai multe despre lumile de unde provin Sufletele.

Cu asta doresc să spun că în cele ce urmează posibil ca printre texte să existe și informații derivate din natura umană proprie. Dar, aici rămâne la atitudinea cititorului să facă selecția, așa cum eu la rândul meu instinctiv fac selecții și am rețineri să mă apropii de o anume carte care poate este faimoasă dar sufletul meu nu simte că ar conține informații utile mie, sau îmi spune mai multe despre motivul pentru care aceea carte a fost scrisă. Mintea naturală reacționează restrictiv opunându-se agresiv unor aspecte, mintea spirituală analizează și selectează, ea știe ce este bun-astfel ne vom da seama pe ce poziție suntem. Chiar dacă omul spiritual interior a fost activat el nu rămâne permanent pe acest mod, trecând des pe modul naturii sale umane.

Știu că omul nu are timp, în verva vieții de azi, să citească polologii pe pagini întregi, dar răbdarea este una din calitățile spirituale autentice pe care mă muncesc și eu să o perfecționez și din imperfecțiunea căreia odată am pierdut lucruri spirituale prețioase. Așadar nu așteptați de la mine vreo calitate spirituală autentică și diplome de afișat în acest domeniu, că nu am și nici interes să le obțin nu am, eu mă manifest așa cum sunt și cum simt la moment și așa doresc să rămân, căci îmi place cum sunt și nu mi-ar plăcea să am mutra gravă și serioasă a unui ’’Maestru de Israel’’. Nu sunt nici vreun maestru și nici nu cred că am calitățile cuiva menit să schimbe lumea, sunt pe cont propriu. Dar, ceea ce voi reda s-ar putea să fie util cuiva așa cum alții au redat istorisirile lor și mi-au fost extrem de utile mie, întorc cumva și eu acest serviciu.

       Nu cereți talent de scriitor sau instructor...răbdare deci... Fiecare trebuie să ne asumăm responsabilitatea acțiunilor noastre, bune sau mai puțin bune. Până la urmă fiecare om a trăit câte ceva straniu dar mulți evită să le expună sau să le dea importanță, acum știu asta dar atunci credeam că doar eu am văzut acele lucruri și pentru că nimeni altcineva nu vorbea de ele, le-am lăsat așa. Până la subiectul vizat voi încerca să redau pe scurt incursiunea mea pe acest drum, pe care sigur l-am mai parcurs și alții în mod similar.

       Deși mai avusesem anterior experiențe stranii considerate la granița paranormalului și aș spune și dincolo de ele, dar de naturi diferite, cea din 2009 a fost cea care m-a adus aproape de planurile subtile, să le simt, să le conștientizez, lucru care mi-a adus multă fericire și împlinire interioară dar și enorm de multe date despre rolul nostru pe Pământ, circuitul vieții, dovada fermă a ajutorului care-l pot da frații nevăzuti ce locuiesc în lumi diferite de a noastră, înțelegerea dpdv tehnic-energetic a modulațiilor de energie de frecvențe diferite pe care se poate comunica cu diferite comunități din spațiu în funcție de frecvența acelei modulații lucru pe care și fizica cuantică îl poate explica odată ce eu cu ajutorul științelor mi-am găsit multe răspunsuri însă nu toate.

       Totuși astfel am obținut dovada că există mai multe tipuri de ființe invizibile nouă, de densități diferite, cu intenții diferite. Cred că astfel de ființe s-au intersectat cu oamenii și în trecut, întâmplări în urma cărora s-au format păreri ce au dus la curentele religioase de azi. Posibil ca aceste experiențe să mi le fi planificat înainte de naștere, având în vedere că noi nu suntem de aici, sau poate a fost o întâmplare, poate am făcut eu ceva anume de s-au declanșat toate cele ce au urmat și care încă nu s-au finalizat. Câteodată îmi pare totul o glumă cosmică a fraților noștri, iar noi ca niște șoricei într-un labirint de laborator căutăm răspunsuri. Din cauza diferenței de densitate, răspunsurile ce vin din alte lumi pot fi alterate sau greșit înțelese, noi neavând nici foarte multe cuvinte care să explice un fenomen, cuvinte noi în știință apar pe măsură ce lucruri noi sunt descoperite. Așadar voi reda în termeni cât mai simpli, într-un fel cam așa am și fost îndemnată să mă exprim, simplu.

       După experiența și practica instructivă primită de la ființa magnifică ce a apărut în fața ochilor mei în 2001-2002, viața mea ușor ușor și-a reluat cursul, iar între timp, datorită acelor instrucțiuni, învățasem să iert, dar atunci nu eram familiarizată cu rugăciunile simțindu-mi ridicol să mă adresez cuiva despre care nu știam cum arată, dacă există, etc. În zilele ce au urmat acelei apariții, mă seconda telepatic, ajutându-mă să fac diferite exerciții...După ce m-am oprit din planul meu, au urmat exersări de iertare, cum să înlătur energiile emoționale toxice ce se formaseră în mine, cum să-mi vizualizez ’’dușmanii’’ în un contur de lumină care să le înconjoare corpul, cu bunătate trimeasă din inima mea, apoi în a3a săptămână a venit cu o noutate ce atunci mi-apărut imposibil de urmat, trebuia să exersez să-i iubesc ! Am zis nu, asta nu pot face...am gândit dar apoi am început să exersez...în timp am reușit. 
La cât de cerebrală eram atunci, nici acum nu-mi explic cum de am urmat aceste sfaturi, ceva din mine o asculta, o respecta, știa că ea/el avea dreptate...ciudat, pentru că acum remarc că a avut asupra mea o influență puternică. Mintea mea cerebral-intelectuală de atunci încă nu înțelegea existența Creației la modul subtil din planul nevăzut și nici pașii necesari pe spirala evoluției spre zona înalt spirituală, tiparele exterioare și supraviețuirea terestră fiind prioritare. Cu toate cele petrecute, cerebralitatea mea era dificil de înlăturat, cumpăram câte o carte în domeniul spiritual, dar unele informații îmi păreau neverosimile și renunțam la lectură. 
 
       Nici la Biserică nu căutam răspunsuri, pentru că aceea ființă ce o văzusem nu semăna cu nimic din ceea ce religia relata (din ce auzisem eu până atunci), era ceva mult superior și eram sigură că nimeni nu-mi putea explica asta, plus că nu voiam să-mi umple alții capul cu făcutul de mătănii, plătit acatiste sau mai știu eu ce obiceiuri perpetuate de pe vremea fariseismului. Venise într-un moment în care eram pe punctul să fac o enormă greșeală, mă instruise o perioadă și plecase...nu aveam să o mai revăd niciodată, cel puțin vizual nu am mai văzut-o. În toți acești ani am păstrat tăcerea, nici măcar familei nu am povestit atunci, iar acum când o fac sunt pregătită să accept scepticismul.
       Mintea mea e/era una încăpățânată, greu de convins despre un lucru, mai întâi trebuiesc dovezi, apoi cercetare și înțelegere și apoi cred pentru că înțeleg. Plus că înainte de asta aveam mare încredere în știință și instituțiile statului și eram convinsă că dacă ar fi existat Dumnezeu sau Îngeri, știința i-ar fi descoperit. Mai ales că prin clasa a6a m-a prins profersoara cu lecția necitită și pentru prima dată m-am rugat și eu la Dumnezeu să mă ajute cu ceva și...am luat nota 4. Dezamăgită de lipsa ajutorului Divin care ar fi trebuit să știe de ce mi-a lipsit cartea să pot citi lecția, am considerat religia o invenție pentru naivi, dar bună pentru a ține în frâu violența ceea ce până la urmă nu era rău, considerând credințele a fi consolări psihice, un refugiu de problemele vieții. Am crescut cu această idee. În acestă postură omul este convins că este propriul conducător al destinului său. 

Așadar văd Ființa aceea magnifică prin 2001 de o splendoare greu de redat în cuvinte, mă instruiește o perioadă apoi gata...s-a dus. După această experiență, îmi tot puneam întrebări cine era, de unde, de ce s-a prezentat să mă ajute, de ce nu m-a lăsat să cad în greșeala respectivă, etc...erau zeci de întrebări care au încetat odată ce m-am afundat în viața de zi cu zi care mă solicita mult. Am început să mai merg la Biserică uneori la slujbele de duminică, să mă gândesc la Dumnezeu dacă există cum există, unde stă, o fi adevărată povestea cu Isus, nu o fi...nu știam de unde să culeg adevărul. Cred că oricui dacă i se întâmplă așa ceva, caută răspunsuri..Dacă e să ne imaginăm fiecare cum am reacționa la întâlnirea cu astfel de ființe, cred că majoritatea ar înțepeni, pentru că nu știi ce să faci.

       Eu nu pot spune că am văzut pe Fecioara Maria sau Arhanghelul X pentru că este incorect să spui așa ceva..cum poți recunoaște pe Fecioară dacă n-ai cunoscut-o anterior? Cum poți recunoaște pe cineva dacă nu l-ai cunoscut înainte? Oamenii care au astfel de trăiri spun că X sau Y era nuștiu care Sfânt și eu cred că acestea provin din presupunerile lor, mai ales dacă sunt religioși imediat fug cu gândul la unul dintre aceste personaje. E drept că eu nu am întrebat cine este pentru că nu mi-a trecut prin cap, eram sub influența umirii vederii acelei ființe si cum n-aveam nici o cultură religioasă nu am știut cu cine să o asociez....doar m-a impresionat și am urmat ghidărle sale...undeva în mine știam că era corect ceea ce-mi insufla, cred că undeva în mine și eu știam că trebuia să iert. Dar elucidarea acelei prezente mă urmărește și în ziua de azi, la ea adăugându-se apoi alte și alte experiențe și intersectări cu alte creaturi.
       Deci cu pași șovăielnici căutam adevărul dar asta în timpul liber, căutând dovezi  istorice științifice, etc. Biblia era ceva...o poveste lungă ce începea cu toată înșiruirea neamurilor evreiești, greu de înțeles și numai după citirea primelor capitole din Vechiul Testament îmi venea să o închid și mă gândeam:’’Ce caută povestea evreilor la noi care suntem români, o poveste considerată sacră pe care însăși evreii o ignoră, ei având alte cărți sacre, de ce sunt ei popor ales și Biblia spune asta dar ei neagă Biblia, de ce erau ei aleși și noi romanii de exemplu care aveam Biblia nu?

       Cum putea Biblia să stea la un popor neales și să nu fie adorată de cel ce spunea a fi ales?(pe atunci nu știam că poporul ales nu se referea la evrei)...dacă povestea asta era reală de ce evreii nu o văd așa, ei având altă religie...de ce erau mai multe religii în lume? Ce era cu acel Dumnezeu care îndemna neamul evreiesc la razboaie și cotropirea altor triburi ucigând toată seminția altora păstrând pentru ei doar fetele tinere? Ce era povestea cu incestul și cum poți să pui așa ceva într-o carte considerată sfântă? De ce avea nevoie Dumnezeu de carne la grătar? Astăzi pot face diferența între ce este adăugat de om și de ce oamenii au făcut asta și între ce este cu adevărat Cuvânt al Domnului, dar atunci zeci de întrebări fără răspuns apăreau și  mă duceau la ideea să-mi văd de treabă că-mi pierd vremea și trebuia să mă ocup în primul rând de viața mea.
       Nu-i puteam înțelege pe cei care nu vedeau aceste lucruri în Biblie dar dormeau cu ea sub cap, luand totul ca și Cuvânt Sfânt fără să-și pună întrebări...mai ales că comportamentul lor printre oameni era unul fățarnic, falși, mincinoși, profitori, disprețuitori față de cei ce nu știau Cuvântul, și eu mă gândeam:’’Asta te învață Biblia să fii? Așa devine unul care știe totul despre Biblie?’’ Aceste persoane sunt la fel și astăzi, nu s-a schimbat nimic la ei dar nici nu au cercetat nimic...au tot dormit cu Biblia sub cap, într-un somn al nepăsării care naște monștri și ignoranți, în schimb se plimbă cu ea sub braț și o expun în casa la vedere ca să vadă vizitatorii ce deștepți și credincioși sunt ei. Doamne feri ! mai bine rămâi ateu decât să devii un așa exemplar.

       Totuși eu ființa aceea o văzusem, îi urmasem sfaturile, mă pusese pe alt drum, asta era clar și asta a fost liantul care mi-a tot ținut curiozitatea aprinsă de a afla mai multe. Era clar că există altceva, dar cum, unde, care era Adevărul? Citeam Biblia, Coranul și multe cărți ale altor religii , tot poate poate descopăr ceva...dar nu se lega nimic. Părea că mă afund într-o beznă și mai mare neînțelegând nimic, n-aveam nici un fir de unde să fac ghemul cunoașterii. Noul Testament îmi părea mai cald, aici parcă era ceva de descoperit. Am tot citit tot felul de cărți religioase convinsă fiind că cei ce adăugaseră istoriile de acolo avuseseră și ei ceva contacte cu ființe ce nu sunt de aici.
       Dacă te pornești pe o cercetare undele minții tale se amplifică și ești ajutat de dincolo să mai descoperi câte ceva, iar la mine dovezile sunt foarte importante precum și explicația logică, astfel am rămas la cercetarea Evangheliei asupra căreia reveneam iar și iar...asta mă atrăgea cumva. Nu scriu asta ca oamenii să treacă la creștinism, în nici un caz, ceea ce este astăzi creștinismul este tare diferit de ce a fost pe vremea ucenicilor lui Isus. Mi-au trebuit ani și ajutor din partea acestor ființe ca să mă conving că Isus chiar a existat în aceea vreme pe Pământ, dar între timp aflasem de existența mai multor straturi de lumi diferențiate dpdv al structurii densității și de exemplu acum știu că Ființa care a fost întrupată sub numele de Isus pe Terra provenea din cel mai înalt strat dimensional, dar nu memorarea Evangheliei te duce acolo, ci o serie de experiențe necesare pentru a înțelege tot ce înseamnă viață și efectele ei. Nici măcar ucenicii Săi nu sunt toți în lumea aceea de sus, pentru ca unii dintre ei au făcut greșeli teribile ducând omenirea pe învățături greșite.

       Abea peste ani când am aflat de lumile de dincolo de noi și cum îL văd aceștia pe Isus, înclusiv cei evoluați de pe alte planete, atunci am înțeles și am avut cumva indirect dovada despre cine este Isus cu adevărat și unde locuiește, exact ce voiam să descopăr - pentru că nu renunț la răspunsuri. Și apoi când cei din astre spun asta și dau detalii despre lumea lor și rostul vieții pe Terra sau pe alte planete, îmi par mai de încredere decât ceea ce spun unii speakeri habotnici ce umblă cu Biblia sub braț căutand să trăiască pe cârca credincioșilor căci de sapă fuge toată lumea. Cu toate că am citit multe relatări despre Iad și Rai, cărți ale multor mediumi sau medici, doar puține am simțit că mă conduc spre adevăr, multe fiind umplute cum am zis cu informație derivată din natura umană cu o bază informațională limitată la citirea altor cărți și nu din experiențe proprii.

       Prin 2005 am mers împreuna cu un amic la o mânăstire cunoscută și acolo s-a dus să discute cu preotul despre problemele pe care le avea, pentru că era într-o situație de faliment cu afacerea și cam atunci își aduc oamenii aminte de Dumnezeu. Eu am colindat singură prin curte și m-am oprit la micuță clădire din centru, veche, din lemn, auzisem că era vechiul altar al mânăstirii. Am așteptat să iasă persoanele prezente în interior, mai ales pentru că spațiul era mic, plus că prefer solitudinea când vine vorba de o ’’convorbire’’ cu Dumnezeu. Eu tot ziceam cu o sinceritate de copil:’’Doamne dacă exiști ajută-mă să înțeleg cum exiști, cum e lumea Ta, care este Adevărul?’’... Am intrat deci acolo și pentru cca 5-7 minute am fost absolut singură în acel micuț lăcaș.
       M-am dus la altar și în pozitie verticală cu capul ușor înclinat în față m-am gândit la Dumnezeu sau la cine o fi acolo sus (fără să îngenunchez la icoane, nu obișnuiam atunci și acum nici atât pentru că nu această poziție te aduce aproape de lumea Divină ci ceea ce simți în inimă). În starea interioară de pace, sinceritate și deschidere sufletească am simțit ceva, ca o energie care îmi trage ușor gâtul aliniindu-l cu coloana vertebrală și n-am opus rezistență. Era o stare placută, coloana vertebrală făcea o linie dreaptă cu ceafa iar în interior se instalase o stare minunată de pace în timp ce picioarele păreau prinse cu un magnet puternic de sol. Am început să aud ceva sunete ușoare, un fel de fin zumzăit ca și cum eram sub stâlpii de telegraf. Nu știu cât am rămas așa, dar sunetele au pierit brusc când o ceată de vizitatori gălăgioși au năvălit în încăpere. Oamenii încă nu au educația necesară să respecte și să se comporte adecvat în astfel de locații sfinte.

Aceste sunete aveau să revină în 2009 și apar de câte ori am o anumită stare amplificându-se chiar, iar de aici începe povestea pe care doresc să o redau. Între  timp viața mi se diviza în lumea de afară în timpul zilei și seara eram dedicată analizării documentarelor bazate pe întâmplări reale paranormale, cazurile de moarte clinică, fiind pasionată de mistere pe care încercam să le înțeleg. Ființa aceea văzută în 2001 îmi stârnise curiozitatea și deși rar mă gândeam la ea, îmi declanșase o dorința de a afla mai multe, că în cerebralitatea mea știam că nu fusese o iluzie. O iluzie nu te instruiește să-ți ierți dușmanii și nici cum să exersezi să-i iubești, și să-i vizualizezi în lumină...și o crezusem, renunțasem brusc la planul meu de răzbunare care mi-ar fi deturnat cursul vieții de care atunci nu-mi mai păsa, urmasem îndrumările ei fără să mă opun. 

       Ce m-a determinat să nu cred că e o iluzie a minții mele? De ce i-am urmat sfaturile? Nu știu...am fost uimită de aceea înfățișare și cred că ceva din subconștientul meu i-a recunoscut adevărul din îndrumările sale care au venit în mod telepatic o perioadă după prima apariție vizuală... nu s-a impus în mod superior sau aspru cum fac cei din lumi inferioare, nu mi-a ordonat, doar mă privea...ca pe o soră sau un copil foarte drag ei...Iar ochii aceea superbi vorbeau parcă spunând dulce și suav:’’..iartă...fii om bun...’’.
       Ființa aceea mă oprise cumva prin iubirea aceea ce o emitea, ce strălucea din ea, parcă vorbea prin iubire - nu știu să explic. Iar eu reacționez bine la bunătate, când dau de oameni buni și inocenți sunt în stare să fac orice pentru ei, mai ales pentru copii. Acum știu să fac diferența între cei din lumi Superioare și cei din lumi Inferioare, dar atunci nu știam nici măcar că există aceste segmente. Acum știu ce înseamnă termenul ’’sfințit prin dragoste de semeni și Dumnezeu’’, iar acolo unde văd aceste caracteristici știu că acei oameni sunt de la Dumnezeu, adică din lumile de la 6D în sus.
       Nu ma interesa subiectul OZN absolut deloc, pentru că ce văzusem eu nu părea deloc un extraterestru și deci n-avea sens să-mi pierd vremea, gândind că aceea Ființă sublimă era un fel de Înger sau Arhanghel datorită părului alb care-i ieșea din cap precum focul alb luminos, deși n-aș putea să spun că este păr ci flame de lumină și nici n-am găsit la nimeni o descriere identică, doar la Vanga câteva detalii mici ce erau identice cu vestimentația, iar strălucirea aceea luminoasă a ochilor era ceva ce mi-a rămas pe retină chiar și azi și-mi încălzește sufletul când mă gândesc la ea sau el-căci părea un amestec de feminin cu un tânăr adolescent de o frumusețe greu de redat în cuvinte...iar bunătatea și iubirea radiau prin toată ființa ei cu o forță uriașă prin acei ochi strălucitori. Însă nu avea aripi ca Îngerii pictați, ca o pasăre, ci un fel de coloane de lumină în spate care urcau precum fumul alb, deci nu știam ce este...și nici nu mi-a venit ideea să întreb, surprinsă fiind de scenă. Timpul a trecut și alte experiențe au urmat.

       Într-o seară de toamnă spre iarnă a lui 2009 am început să am dureri la coloana vertebrală ce păreau a se intensifica rapid cu fiecare seară ce a urmat. Pasionată de medicină de-a lungul vieții și cu experiența personală avută prin spitale românești nici nu mă încumetam să mă supun unor intervenții chirugicale înțelegând riscurile, și poate așa a fost să fie. Durerile erau groaznice și oricât încercam să le suport deveneau tot mai atroce astfel încât serile le petreceam zvârcolindu-mă teribil fără să iau medicamente pe care oricum toată viața le-am evitat. Dar într-o seară pe când mă chinuiam așa, disperată de acele dureri teribile a căror intensitate creșteau devenind insuportabile chiar și pentru mine care consider că suport bine durerile, am avut un impuls puternic de disperare și am strigat la Isus...Ajută-mă te rog..
       Nu prea eram familiarizată cu rugăciunile și chiar dacă avusesem în trecut dovezi vizibile că atunci când eram la limita unor situații grave mă rugam și se mai rezolva problema, continuam cu cerebralitatea mea ignorantă să mă comport ca mai înainte, pentru că încă aveam reticențe neștiind prea multe, voiam să știu mai multe dpdv tehnic, despre cine primește rugăciunile, cum sunt rezolvate, cine e în realitate acolo sus, etc, ori încă nu eram la stadiul descoperirilor acestor amănunte care să-mi dea încrederea că fac ceea ce trebuie și cum trebuie, fără să fiu ridicolă. Îmi părea necinstit și ridicol să tot recit poezii de cerșetorie ca un papagal.
       Nu-mi plăcea să spun poezii doar pentru că așa face toată lumea, neștiind ce rost au acestea și unde ajung, dacă este corect să ne rugăm astfel, etc, iar dacă exista Dumnezeu eu sunt tipul de persoană care vrea să vadă, altfel nu crede și pe bună dreptate căci doar când am avut dovada certă mai târziu am crezut, abea atunci am putut iubi cu adevărat pe Dumnezeu când i-am înțeles poziționarea în ierarhia astrală, iar atunci sentimentul a fost unul copleșitor de regăsire. Pe atunci nu știam că diferența de vibrație ne împiedică să vedem dincolo de această lume. Iar această vibrație se modifică doar prin elevarea sufletului, gândurilor și emoțiilor iar pentru asta e de muncă nu glumă pentru că trebuie renunțat la orice este negativ în noi și nu este deloc ușor deoarece există prin preajma noastră și forțe care se opun acestei elevări spirituale..dar sunt provocări, obstacole, altfel ar fi totul prea ușor.

       Durerea, suferința îl face pe om să adopte alte atitudini când ajunge în situații critice, mai ales de boală. Astfel în aceea tortură de dureri, am început disperată să strig la Isus să mă ajute. Nu mai știu exact cum s-a întâmplat și nici nu mi-am scris un jurnal atunci cu derularea acelor evenimente ce au urmat, dar la cca 10 de minute după asta durerile m-au lăsat și am simțit că ceva se întâmplă ca și cum nu eram singură dar nici teamă nu-mi era. Am început să aud în urechi iar acele sunete ciudate ca de telegraf precum cele de la mânăstire, apoi ceva zgomote nedefinite, păreau a fi voci departe, ca și cum ascultam prin gaura cheii de unde răzbăteau frânturi de fraze. Îmi părea interesant, un pic amuzant, dar nu înțelegeam nimic... oricum durerile încetaseră și asta era important pentru mine. 

Apoi îmi vine inspirația să mă duc la computer să caut ceva, încă nu știam clar ce....trebuia să aflu despre chakre. Auzisem despre chakre teoretic dar în amănunt nu știam multe. Am citit, am dat peste un mic filmuleț foarte instructiv din care am urmat indicațiile, apoi am mers la culcare. Dar nu mă lua somnul, eram într-o stare liniștită, mă așteptam ca durerile să revină, când deodată încep să primesc un fel de mesaje telepatice...că energia vitală pe coloana mea vertebrală era slabă și pe alocuri stagna, coloana de energie vitală ce trebuia să circule în mod normal era perturbată, centrii mei de forța vitală (chakre) ce animează corpul fizic și coordonează magnetismul acestuia slăbiseră pe alocuri si astfel apar disfuncții numite boli, fiecare vertebră fiind un mic centru de forță energetică, iar pierderea în timp a acestei energii vitale duce la îmbătrânire prematură, boală, moarte a zonei respective organul devenind nefuncționabil și deci punând corpul în imposibilitatea de a funcționa corespunzător...Era de fapt vorba despre fluxul de energie vitală ce animă corpul fizic și a cărui perturbare generează probleme de sănătate, centri de forță vitală fiind și ei afectați dacă acest circuit de energie nu funcționează corespunzător.

Tot corpul uman este plin de astfel de centri de forță vitală mai mari mai mici, legați între ei prin un fel de cordoane energetice mai mici mai mari cu rol de distribuire a energiei, iar asta știu deja mulți. Pe aceste circuite și pe centrii de forță vitală poate acționa cineva voit cu intenție bună sau rea, sau chiar noi prin propriile emoții toxice și alte acțiuni ce ne perturbă energia vitală a corpului, bolile localizându-se în funcție de șocul traumatic respectiv iar medicina germanică explică bine acest lucru doar că acestui tip de medicină îi lipsește un segment important-anatomia energetică/medicina energetică. 

Mi se transmitea să am stare de armonie (surâsul interior), iar de deasupra capului trebuia să inspir energie de lumină pe care să o duc pe toată coloana vertebrală în jos pe fiecare chakră și înapoi sus și tot așa am exersat circulând aceea energie de sus în jos și invers, totul pe fondul unei stări interioare pozitive. Simțeam această energie ca pe ceva plăcut, cald, de parcă avea inserată în ea iubire, zâmbet, căldură sufletească umană. Am priceput deci cum a apărut Taoismul și alte curente similare, cineva le insuflase această cunoaștere la care omul mai adaugă ce crede el că e bine, alteori degenerând în cu totul și cu totul altceva decât mesajul inițial. Acum știu că multe curente filozofice, religioase și spirituale au apărut astfel, insuflate din zone astrale superioare nouă, dar ulterior amestecate cu părerile și presupunerile umane și apoi comercializate. 

       Să nu pară că fac varză religiile, creștinismul, buddhismul cu hinduismul și alte treburi, dar cred că fiecare religie deține o parte din marele Adevăr și cândva aceste adevăruri se vor uni solid și vor forma un singur curent spiritual pe Terra, tot ce este anchilozat în dogme va fi distrus, va dispărea, căci acum a început un proces care va distruge tot ce este construit pe falsitate. Noi suntem până la urmă o mare famile, toți frați mai mici mai mari mai buni mai răi, chiar dacă locuim în țări diferite, planete sau dimensiuni diferite. Informațiile ce au format anumite curente terestre au derivat din lumi astrale diferite, vecine, care și ele la rândul lor sunt în fază evolutivă descoperind noi lucruri. Și în celelalte lumi procesul evolutiv continuă, nimic nu este perfect nici măcar sufletul, totul se perfecționează continuu în Univers, iar aici suntem sub influența lumii nevăzute care coordonează lumea noastră și nu invers.

       Înțelegând brusc informațiile despre energia vitală de parcă cineva îmi amplificase inteligența, am înțeles cum vindeca și învia Isus oamenii având această posibilitate să readuca Spiritul în corp, să insereze în omul bolnav energia vitală de care acel corp avea nevoie, reechilibrând magnetismul, refăcând deci întregul circuit ’’electric’’, pe când forțele răului care sunt formate din Spirite imature și egoiste caută uneori să distrugă acești centri ai unui om din ură pentru acela. Această energie vitală este cea care animează viața. Este cunoscut cazul unei femei din Rusia, moartă, al cărui organism fusese interior distrus complet de cancer și ulterior se trezește vindecată complet în frigiderul de la morgă după ce fusese autopsiată. 
Ni se arată astfel că există ceva superior nouă. Centri vitali pot fi reactivați/curățați de cineva numai când acela folosește energia iubirii curate dezinteresate, ceea ce cei din lumile Zonelor Inferioare nu pot face, pentru că iubirea nu poate fi imitată. Dar această energie reparatorie a centrilor vitali, regeneratoare, omul normal nu o are în cantitate nelimitată, o poate primi și ajuta pe altcineva la rândul său dar numai cu ajutor de sus pentru care devine canal intermediar.
       Altfel dacă nu este conectat la ea prin un anume tip de frecvență energetică care este generat de iubirea pură pentru semeni și Creație, o dă de la el, din energia lui vitală. Oricâte cursuri ar face și oricâe diplome de măestrie terestră ar acumula un om, energia iubirii este o condiție necesară și este de fapt la îndemâna oricui. Orice terapeut în medicina energetică ce nu poate iubi semenii, pune mental o barieră energetică între el și ei, iar dacă lucrează asupra unui pacient fără a fi el însuși un canal, va da din energia vitală proprie, va obosi sau va prelua de la pacient fluidele energetice toxice ale acestuia. Toate aceste informații mi-au venit în timp.

       Urmând acele sfaturi, am început deci să fac acel exercițiu de multe ori până am simțit că este suficient, dar neștiind de la cine primesc aceste instrucțiuni am însoțit exercițiul cu rugăciunea Tatăl Nostru, am adormit apoi. A doua zi, coloana mea vertebrala nu emitea nici o durere, aveam senzația că este pusă într-un solid ghips. Mă temeam să mă mișc prea mult sau repede, de teamă ca acele dureri teribile să nu revină. Mă bucuram, mă gândeam la ce se petrecuse și eram sigură că apelul meu de rugăciune fusese auzit iar Dumnezeu îmi trimesese Îngerii să mă ajute, altfel nu-mi puteam explica minunea disparițiilor durerilor și acele mesaje.
       Seri la rând, când eram în pat la culcare începeau instrucțiunile. Când închideam ochii îmi apăreau imagini ca și cum zburam deasupra unei păduri și eu mă gândeam -’’Ia uite ce fabrică creierul meu ca să mă relaxeze’’... apoi cădeam într-un fel de stare în care păream că dorm dar eram foarte conștientă și deplin relaxată. Mesajele mă ghidau în trecutul meu, mă sfătuiau să iau fiecare amintire neplăcută și să o vindec, să caut să înțeleg de ce s-a întâmplat aceea situație, era drept să mă supăr? Cât a fost și vina mea? Apoi să plasez iubire, iertare și pozitivitate în aceea amintire, să iert persoanele implicate și care credeam eu că sunt vinovate de supărarea mea, să schimb astfel scenarul acelei amintiri în unul pozitiv și să revin ulterior asupra ei pentru a observa dacă prin ceea ce simt amintirea s-a vindecat, iar acolo unde reveneam și simțeam încă ușoare urme de supărare lucram iar. Acest exercițiu este foarte important, extrem de important pentru a ne modifica viitorul, dar și pentru a nu fi prinși după moarte în rețeaua lumilor din Zonele Inferioare unde multe Spirite sunt legate între ele din cauza urii și neiertării, neputând urca mai sus imediat după moarte.

       Astfel am exersat seri la rând, luând la puricat tot ce-mi aminteam din copilărie până în prezent, vindecând fiecare traumă, exersând spre a ierta fiecare personaj implicat, să mă iert pe mine acceptând că am luat acele decizii și deci nu puteam schimba nimic, să accept ce se întâmplase, să cer sincer iertare, să iubesc viața, etc, ce să mai, era o vindecare a trecutului despre care se vorbește azi în terapiile de psihologie transpersonală care conțin suport creștin și șamanic. A ierta nu este ușor, mai ales când te știi neândreptățit și fiind convins că tu ai acționat corect...dar am exersat, acum știu ce importanță extraordinară au aceste acțiuni de iertare pentru consolidarea câmpului polarizat pozitiv în jurul tău și pentru a te desprinde mental de persoanele implicate dar și pentru a te desprinde de rețelele energetice a lumilor situate în Zonele Inferioare. Însă fără practică nu se poate.
       Fluidele mentale de vibrație joasă leagă mintea ta de a celuilalt pe care ești supărat, sau a lui de ta-dacă el e supărat pe tine. Cât timp nu apare iertarea rămâi prins ca într-o plasă energetică de un anumit tip de câmp vibrațional. Fiind prins în această rețea nu numai că nu poți accesa planuri mai înalte vibrațional, dar după moarte dorințele tale de răzbunare se amplifică în acel spațiu și te trezești tras într-o fugă continuă de a-ți găsi dușmanii pe care vei dori să-i macelărești, acolo aceste scenarii derulându-se la nesfărșit până obosești și te împeci cu situația și vă iertați reciproc. Din acest motiv unii oamenii vii sunt atacați subtil din spațiul nevăzut de ființe fără corp care au murit supărați pe acel om, iată de ce este bine să eviți a face rău căci supărarea nu se termină odată cu moartea și spovedania nu te ajută dacă nu ai făcut nimic să îndrepți aceea greșeală. Am făcut fapte rele ok nu mai putem schimba trecutul, să încercăm să le corectăm prin fapte bune, numai astfel dregi busuiocul, altfel orice rugăciune devine inutilă fără fapte.

       La fel și în timpul vieții dacă doi oamenii vii care se urăsc, sau unul îl invidiază pe altul dorindu-i moartea, mințile lor emit fragmente de conștiință cu o grea încărcătură toxică/de frecvență joasă, din care o parte îl atacă pe celalalt iar o parte rămâne lângă emițător. Deci mai bine te desprinzi din timpul vieții de aceste rețele toxice care după moarte te pot ține captiv într-o lume eterică ce are o atmosferă tare neplăcută numită și tenebre. Iar desprinderea se realizează numai prin iertarea celor ce ți-au greșit și cererea de iertare față de cine ai greșit tu în timpul vieții și dacă nu o faci ești forțat să tot repeți scenariul în alte vieți. În realitate defapt îți faci în primul rând ție un bine. Atunci nu știam aceste lucruri, informațiile au venit pe parcurs și continuă să vină, atunci fiind convinsă că o fac pentru a deveni o persoană mai bună decât înainte, dar cum am spus eu caut și detaliile tehnice, le-am primit și astfel am înțeles cum funcționează acest proces pe care încerc să-l expun în termeni cât mai simpli și să evit exprimările științifice, în fapt simplitatea fiind forma la care mi s-a transmis să revin.

Eram tare fericită că primeam ajutor de la aceste ființe față de care simteam o imensă venerație încât mi-a fost jenă să le iscodesc cine sunt, de unde sunt, de ce mă ajută, etc...Nu le vedeam vizual așa cum o văzusem pe ceea din 2001, dar le simțeam prezența fină, suavă, păreau diferite de cealaltă ca și cum ar fi fost familiarizate cu oamenii și ignoranța lor. În primele zile eram oarecum reticentă, neștiind cine sunt ele și necunoscându-le intențiile din spatele acestui ajutor, începusem să spun mereu seara rugăciuni, nu de alta dar erau singurele arme din dotare neânțelegând clar ce se petrece. 
O vreme m-au lăsat să mă rog așa cum știam eu, ca apoi într-o seară, probabil amuzate de ignoranța mea, mi-au spus că nu procedez bine cum mă rog și am întrebat de ce.
Mi-au transmis așa – întâi concentreaza-te pe stern în zona sufletului, amintește-ți un moment plăcut din viața ta când ai simțit o imensă bucurie....am urmat sfatul și am căutat în amintirile mele, una în care mă simțisem bucuroasă. Acum retrăiește aceea bucurie în inimă...ok, am făcut asta...Acum pe fondul acestei bucurii interioare poți începe să te conectezi la Dumnezeu și să te rogi...și atunci am înțeles diferența, era o diferență de vibrație generată de acele emoții interioare sincere.. Am lansat o rugăciune, din gânduri simple, nu ca să cer ceva ci ca să mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce primisem ca ajutor, acel flux de bucurie și iubire interioară amestecat cu o enormă recunoștină  îl trimeteam spre Dumnezeu și spre ființele invizibile care mă ajutau mulțumindu-le și lor. 

       La scurt timp după ce am trimes undeva în eter acele emisii de mulțumire și iubire, am avut o surpriză de proporții, am simțit cum aceea bucurie și iubire venea înapoi amplificată enorm! Mental le trimeteam uneori inimioare și flori și emisii de iubire căci nu știam cum altfel să le mulțumesc și ele îmi trimeteau înapoi aceea bucurie amplicată mult, exaltându-mi corpul cu fericire imensă. Îmi plăcea acest joc ce părea un fel de tenis cu o minge a fericirii ce eu le-o trimeteam și ele o amplificau și o trimeteau înapoi. Aceste stări sunt greu de descris, nu mai trăisem așa ceva, dar zilnic când îmi aminteam de aceste ființe minunate iar le trimeteam câte o sferă de iubire. Odată îmi amintesc că așa în starea aceea de fericire am primit înapoi un flux de iubire care aproape că m-a paralizat de nu am putut să mișc cam 2-3 minute...înțepenisem într-un zâmbet datorită acestui flux puternic de iubire/fericire. Nu știu cum se simt cei ce se droghează dar nu cred că au ocazia să experimenteze ceva similar, care până la urmă este la îndemâna noastră, gratuit totul e să ne mutăm pe alt tip de stare interioară.

       Intrucțiunile continuau, nu chiar seară de seară dar mai primeam. Odată, pe când eram lungită în pat și aveam senzația că sunt înconjurată de prezențe, am văzut ceva vag, de la tălpile mele cum s-a ridicat o ființă albastră, cu multe mici forme pe ea, o forma ușor umană, dar vagă. Mental am întrebat cine este...Mama Pământ, mi s-a spus. Am rămas fără cuvinte...mai citisem teoretic că Pământul este viu, dar când vezi, e altceva...niciodată nu-mi imaginasem Terra ca pe o ființă...îmi era rușine de ignoranța mea care mă făcea să mă simt mică și ridicol de idioată. Am simțit multă iubire maternă venind din partea acestei ființe și de atunci am rămas conectată cu ea în această iubire....și uneori îmi organizează suprize plăcute și în ziua de azi când mai colind prin natură.
* Dpdv energetic Ea este partea materială din Dumnezeu, este terminalul material al centrului Divin pe care l-am putea numi Mama Dumnezeu și care în lumea noastră ne apare sub formă de Planeta Terra-Mama Pământ împreună cu cele 4 elemente principale care susțin viața: focul, apa, aerul, pământul, divizate la rândul lor în sublemente, susținute de rețeaua invizibilă a Eterului-al 5lea element, toate astea existând la fel în celelalte lumi. Ea este forța interioară care susține aici Viața spre a ne hrăni, energia masculină Divină fiind în exterior. Aceste două forțe Yin-Yang fac un Întreg pe care luat unitar îl putem numi Dumnezeu sau Divinitate, forța Supremă, Matrice, creatoare a tot care în fiecare lume eterică apare diferit chiar dacă au același circuit, noi vedem mantia dar centrul Întregului este departe într-o altă dimensiune...de la Pământ spre Cer, de la materie spre spirit, acesta este circuitul și fiecare ființă deține scânteie din Creator, cu ambele polarizări-masculin și feminin.

       Altădată am fost instruită cum să pot iubi toți oamenii...ceea ce-mi parea imposibil, considerând că-i poți iubi pe cei dragi din familie dar pe toți care sunt răi și egoiști, era greu...Dar am urmat exercițiul. Mi se cerea să-mi imaginez în fața mea o mare de chipuri de oameni care reprezentau populația Terrei, lucru care n-a fost greu de realizat, apoi să conștientizez iubirea ce o port copilului meu care a fost simplu de adus în suflet, apoi să privesc spre această mare de chipuri umane în care fiecare a luat înfățișarea copilului meu, asta m-a uimit căci cu ochii minții puteam vedea scena, toate acele chipuri erau identice cu cel al copilului meu..și atunci am înțeles la ce se refereau...să emit acest gen de afecțiune spre toți acei oameni, spre oameni în general, cei din jur, din oraș apoi pe planetă, să emit acest gen de afecțiune/energie dacă se poate zilnic în jurul meu nu neapărat către cineva, să o emit și asta însemna să fiu polarizată pozitiv. Să creez prin asta în jurul meu un câmp polarizat pozitiv ce poate fi extins. Acest exercițiu ar fi tare util pentru a ne insera energia pozitivă în energia Planetei, astfel cred că s-ar atenua conflictele de război.

       A fost interesant și era minunată senzația, să privesc oamenii în acel mod. Copilul meu mai face boacăne și mă supără dar iertarea vine mai ușor fiind existent deja fluxul de iubire format/exersat de-a lungul timpului, pe când pentru necunoscuți acest lucru este greu de realizat, însă toți ar trebui iertați în același mod chiar dacă nu rămâi în relații apropiate. Dând drumul energiilor de animozitate, îmi făceam și mie un bine. Însă treaba asta trebuie exersată mult timp, merge greu dar...mai merge...
       Deseori mă gândeam:’’Dacă eu în alte vieți am făcut acestor persoane de care mă poticnesc, ceva necazuri și eu nu mai știu asta și din acest motiv îmi apar în viață?’’. Și odată mi-a fost dat să văd, mult timp mai târziu, genul de emoții greșite din trecutul altor vieți prin care încălcasem Legile Divine, care nu fuseseră încă pe deplin corectate. Acestea încomplet corectate au rămas ca un fel de datorii în timp și pe care aveam tendința să le repet. Citisem despre vieți anterioare și despre puterea iubirii necondiționate într-o carte ’’Hata Yoga’’ sau ceva de genul acesta, pe vremea când luasem toate religiile la rând la analizat, așa aflasem de vieți repetate până ne desăvârșim, iar în aceea carte explica cum să exersezi emisiile de iubire și cererile de iertare către Creație însă nu e că făcusem multă practică îndelungată, după o vreme mă lăsasem pe tânjeală.
       Știu că pentru mulți ideea vieților anterioare pare neverosimilă, mai ales celor legați de tiparele religioase pe care se tem să le încalce considerând că Dumnezeu îi va pedepsi dacă vor gând diferit, tipare care a încorsetat mințile multor oameni și care au frânat procesul evolutiv. Dar acești oameni în realitate nu-L iubesc pe Dumnezeu ci se tem de El, crezând că astfel se vor pune bine cu El și vor fi primiți în Rai, este o formă prin care ei condiționează pe Dumnezeu- am făcut ce ai zis unde e Raiul? Așa ajung mulți dezamăgiți după moarte iar unii char ajung acolo să-L urască pe Dumnezeu. Acești oameni vor fi nevoiți să revină aici până se vor descătușa de ignoranță și se vor eleva intelectual, este doar o formă evolutivă. Eu însămi în Biblie am găsit referiri la karmă și la reâncarnare, desigur redate în termenii vorbirii de atunci.

       Însăși genetica are filoane de oameni de știință care au ajuns să creadă în reâncarnare dat fiind imposibilitatea de a-și explica proveniența geniilor în familii unde ADN-ul arborelui geanologic nu a prezentat manifestarea vreunui geniu. Plus cazurile multiple ale copiilor care pot reda în detalii viețile trecute ale unor personaje despre care ei, la vârsta lor, nu aveau cum să știe atâtea detalii. Trebuie doar cercetat și totul se descoperă, altfel frica și lenea de a ne informa constituie o frână în calea evolutivă. Dumnezeu ne-a dotat cu creier și își dorește ca noi să descoperim structura lumilor Sale, dar dacă nu-l folosim ori din lipsa unei suficiente mase cerebrale ori din frica de a nu fi pedepsiți de Divinitate, ajungem să repetăm greșelile...până învățăm.
(va urma)

6 comentarii:

  1. Multumesc din suflet pentru aceste randuri pe care ati avut nobletea sufleteasca sa le impartasiti cu noi! Ma regasesc in parte pe mine in aceasta povestire !
    Multumesc !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesanta si placuta aceasta istorioara!.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Your posting provide an exclusive information, I appreciate this post. Thanks for sharing this.

    Psych-k

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag iti pot trimite cartea Saul si Stefan, si chiar si Acum 2000 de ani, ambele sunt in lb.italiana. Am insa nevoie de adresa ta de e-mail.

      Ștergere
  5. Reversul imbatrinirii este deja o realitate. Vizionati acest interviu si veti afla cum se poate face aceasta https://www.youtube.com/watch?v=8DCbrNe0PbM

    RăspundețiȘtergere