3 oct. 2014

Conectarea - 2




Prin aceste experiențe, redate în prima parte a acestui articol, pe care le-am trăit și nu se pot uita așa ușor, am căpătat convingerea 1000% că Dumnezeu există, căci aveam ceva dubii anterior, iar cercetarea multor cazuri de moarte clinică mi-a adus alte dovezi incontestabile ce au fost cărămizi solide pe acest drum al cercetării. Însă tot ce descoperisem păstram pentru mine, mai ales că domeniul afacerilor în care lucram pe atunci în 2009 necesita o grad înalt de seriozitate și încredere din partea celorlalți și nu-mi permiteam șubrezirea acestei imagini. Dar tot aceste ființe m-au smuls de acolo, transmițându-mi să rup acele colaborări, mult mai târziu am înțeles că aș fi luat un drum greșit dpdv evolutiv. 

Deci când am realizat că aceste ființe angelice există și vin să te ajute, dintr-o dată parcă am realizat că deci există și Dumnezeu !!! și brusc mi-a fost rușine de atitudinea mea ignorantă de până atunci...luasem la puricat trecutul meu și găseam oarece emoții și fapte de care îmi era jenă. Mai mințisem pe ici pe colo, mai jignisem persoane, închisesem prietenii fără să fi trecut 100% peste răutatea acelor persoane, dorisem distrugerea acelor persoane care îmi făcuseră mult rău și dorisem să mă răzbun, chiar dacă erau multe și faptele bune făcute fără vreun interes, aveam oare să fiu iertată pentru ignoranța mea, pentru faptele mele? Dar cumva ele m-au ajutat să trec peste această jenă și cred că important era de acum încolo ce voi face, până atunci nu știam dar acum că știam situația se schimba. 

Mi-am dat seama că omul refuză să creadă în existența unei Divinități și din motive diverse, lipsă de dovezi, sau că știe că a făcut și fapte rele și apare teama de Iad greșit ințeleasă, astfel îi face să-și închidă mintea spre așa ceva, pentru că omul nu știe că aceste fapte mai puțin oneste pot fi corectate chiar și după moarte însă atunci e mult mai greu fiind mult mai ușor să facem asta încă din timpul vieții terestre.
Nu mai purtam ură anumitor persoane dar mai eram supărată pe unele...fapte grave ca acțiuni din partea mea nu erau dar erau destule mărunte care mă puneau pe gânduri, plus că ceea ce gândisem deseori avea aceeași greutate ca o faptă dusă la final...n-aveam încotro decât să mă pun să le corectez cu determinare. 

Hotărâtă am luat fiecare faptă pe care o conștientizam ca fiind necreștină și mi-am cerut iertare în gând acelor persoane vizualizându-le ca și cum ar fi fost în fața mea. Am exersat iertarea tuturor vizualizîndu-i ca pe niște frați care făcuseră greșeli ca și mine, cerând să fiu la rândul meu iertată și exersam asta seară de seară. Am modificat rugăciunea Tatăl Nostru astfel încât să fie realmente utilă ca o adresare directă și nu o poezie repetată din memorie, fiecare cuvânt răsunând acum în mine cu o puternică energie sinceră, demnă, sfântă. În urma acestor exersări, acum de câte ori mă gândesc la Dumnezeu sau la Ființele minunate de acolo, simt cum o energie se formeaza în zona sternului, si apare o căldură care se extinde in corp, apar și alte reacții energetice pe corp dar deocamdată nu știu ce sunt.

Am lucrat cu mine în toți acești ani și încă o mai fac pentru că încă mi se pun în cale diverse probe care mă ajută să-mi testez răbdarea, iertarea, iubirea, etc să pot corecta ce mai este de corectat...și deseori cu toate cele ce știu, sunt încă anumite situații care-mi provocă indignare, dar tot exersând puterea iertării și iubirii se mărește și totodată descopăr varianta înțeleaptă, modalitatea de aplicare corectă a adevărului și granițele dreptății și bunătății. Pentru că a fi bun nu înseamnă a face pe plac tuturor și aici cunoașterea legilor drepte este necesară pentru a ști când să rămâi ferm, dar din astfel de experiențe se naște și se șlefuiește înțelepciunea, muncă pe care o continuăm și după plecarea din această lume terestră.

În perioada ce a urmat acelor prime evenimente interesante petrecute după aceea seară, simțeam dese stări de beatitudine încântătoare, anumite percepții s-au amplificat, depistam cu ușurința falsitatea din jurul meu, era ca și cum pe lângă frumusețea acestei lumi, putem vedea și mizeria-gradul de decădere umană, dar și înțelegeam de ce ea există. Poate nouă întreaga lume ne apare luxuriantă dar nu știu de ce din zona energetică ea apare deseori murdară, uneori valuri de gri mai ales în orașe, acum știu însă că asta se datorează nivelului de la care lumea noastră emite emoții și gânduri de o anume calitate/frecvență. Iar astea influențează până și clima, conflictele, calitatea vieții, etc.

Era suficient să citesc un titlu de ziar și să înțeleg intenția reală din spatele acelui articol. Puteam vedea clar stadiul interior și intenția personajelor din jur sau ce apăreau la tv, nivelul de sinceritate, de ignoranță sau ură a celor ce erau la conducerea multor instituții. Uneori prezența lângă unele personaje ce sunt azi pe nivele sociale apreciate de public (de ex în Parlamentul României), îmi provocau senzația de vomă. Nu știam atunci că de fapt le simteam zgura energetică interioară, și diferența de vibrație era cea datorită căreia corpul meu reacționa astfel.
Apoi am început să am alt gen de gânduri în minte, mă atrăgeau alt tip de lecturi. Mă pusesem pe solitudine și rareori mai ieșeam în compania unor amici iar când o făceam mă apuca uneori o stare ciudată de parcă nu eram eu. Mă pomeneam vorbind despre Isus, despre Dumnezeu și atunci ceva se întâmpla în pieptul meu, mi se încălzea sternul și simțeam în mâini o energie caldă care curgea către exterior. Interesant este că cei de la masă mă ascultau fără să mă întrerupă sau să se uite ciudat, se făcea o liniște deplină care mă amuză acum când mă gândesc la asta. Însă nimeni nu avea curajul să mă întrerupă sau să mă ironizeze și chiar dacă făceau parte din elita înaltă a societății poziționați fiind destul de sus, erau legați de zona spirituală, erau creștini sau cel puțin asta susțineau. 
Uneori mai povesteam la cei apropiați puțin din cele întâmplate, dar fără detalii mari, însă deși nu puneau la îndoială cele auzite nu-mi puteau da explicații și atunci am decis să nu-i mai tulbur cu astfel de informații. 

La aceea vreme nu aveam interes pentru existența extratereștrilor, deși nu mă îndoiam ca undeva ceva există, singurul blog pe care-l citeam în domeniu era cel al lui Tom Kenyon și uneori puneam în practică ascultarea acelor sunete și nu știu de ce o făceam, mă atrăgea. Chiar am descoperit în biblioteca mea o carte a lui Tom, cumpărată de prin 2005, și m-am întrebat -de ce am cumpărat eu această carte? Câteodată cred că anumite trasee de viață sunt anterior stabilite și habar nu avem.  În vara lui 2011 am primit de le website-ul lui Tom un anunț despre o meditație ceva cu palatul de Cristal și am decis să o ascult urmând instrucțiunile de a ma concentra la diferite intervale pe chakra inimii, frunții apoi deasupra capului. 
Apoi s-a petrecut ceva impresionant.

Aveam la acel moment în aceea zi o stare de beatitudine, încântată de dovada că Dumnezeu există și-mi trimesese Îngerii (sau ce or fi fost) să mă vindece, tocmai ce vizionasem încântată un documentar german despre Bruno Greoning înțelegând ceea ce se întâmplase cu acel om, m-am pregătit de exercițiu. Starea mea interioară de extaz era deja la cote înalte în timp ce am început să pun în practică exercițiul pe muzica hathorilor și cred că această stare a fost cheia ce a declanșat ceea ce a urmat, emoția-acel flux puternic de iubire pură spre Dumnezeu ca spre un Părinte Suprem, bun și drag, îL descoperisem, exista, și de asta îmi producea încântare trăind într-un extaz permanent. 
Acel moment a fost unul deosebit și am tot căutat să înțeleg din punct de vedere tehnic-energetic/biofizic ce s-a întâmplat în timpul și după acel exercițiu.
Deci vibrația interioară de iubire era la cote înalte și în acea stare mă concentram pe fiecare chakră/centru vital de forță, așa cum cerea exercițiul iar când am ajuns la ultima parte cu concentrare pe chakra de deasupra capului la 20 cm, ceva uimitor s-a întâmplat. De fapt eu m-am dus cu concentrarea mai sus, spre cer, cu gândul la Dumnezeu pentru care simțeam în acele momente o iubire imensă, extrem de puternică, din toată ființa mea, ce ajungea până la cer parcă. Am simțit deodată foarte clar, la nivel fizic, cum cutia mea craniana se dizolvă și parcă creierul meu s-a unit cu cerul cu Universul, fluxuri de energii îmi curgeau prin mâini înfierbințându-mi plamele, coloana mea vertebrală a început să se bâțâie ca sub un flux necunoscut de energie iar asta se întâmplă și azi când mă conectez/gândesc la Dumnezeu.

Eram într-o stare euforică sub un șuvoi de energie ce simțeam cum curge fără oprire, iar corpul meu îl simțeam format din milioane de atomi. Aveam senzația de unire cu tot ce există și înțeleg ce spun cei ce experimentează decorporalizarea, ei vorbesc de aceea senzație de a fi tot, peste tot, dar dar fapt ei trăiesc conectarea cu energia Eterului pentru că după decorporalizarea definitivă (moarte) lucrurile stau cu totul și cu totul altfel, fiecare avem individualitate proprie în lumea de dincolo. În acele momente simțeam mai degrabă o unire a creștetului capului cu centrul Universului, pe o frecvență ce vibra până pe coloana vertebrală în jos.
Însă depinde de ceea ce simți tu interior la acel moment căci tipul de emoții care-l emiți te conectează la un anumit tip de câmp eteric, fiind enorm de multe tipuri diferite în jurul nostru. În realitate generasem o frecvență modulată pe un tip de câmp înalt polarizat pozitiv, probabil cel mai înalt posibil pentru că timp de 15 minute eu am generat aceea iubire fără oprire, fără să sece, așa de mare devenise iubirea mea pentru Divinitate la acel moment. 

Acum știu că aceste câmpuri modulate astfel, generează mediul propice pentru prezentare aici a unor Ființe din lumi evoluate, iar dacă nu simți iubire și rămâi la nivelul tău cotidian câmpul este proprice pentru prezentarea altora, pentru că emoția iubirii nu poate fi falsificată ea dă o fecvență și aceea frecvență corespunde unui nivel energetic. Cine a studiat cât de cât fizica cuantică leagă cele ce spun eu, și-i poate ajuta mult ca în viitor să inventeze dispozitive cu o mare utilitate pentru omenire, care pot detecta nivelul de pozitivitate interioară a unui om.

Când muzica s-a terminat am simțit nevoia să aerisesc și să aștept de parcă ceva urma să se întâmple. Am revenit în poziția de lotus în care efectuasem meditația și am așteptat tăcută de parcă știam că urma ceva. La scurt timp, am vazut în partea stângă cum aerul ia 3 forme umane, oarecum înalte poate cca 2m/2,5m. Formele au continuat să rămână invizibile dar formate parcă din aer, simțeam că mă privesc, analizându-mă ca și cum să priceapă dacă eram pregătită pentru ceva anume, sau poate fluxul meu energetic s-a intersectat cu lumea lor si au venit curioși să vadă cine ce și cum...le simțeam foarte importante, nu știu de ce, simțeam un mare respect pentru ele.

Dacă cele când cu vindecarea cu ceva timp în urmă le simțisem prietenoase, calde, săritoare, acestea păreau oarecum înțelepte și superioare, mă analizau atent...simțeam pentru ele o imensă venerație și respect de nu m-am încumetat să ridic privirea să mă uit spre ele, le vedeam forma oarecum cu coada ochiului, de parcă mă prefăceam că nu le văd, nu îmi era teamă să privesc spre ele dar nu știam ce anume să fac în situația aceea. Asta nu e o treabă ce și se întâmplă zilnic și n-am știut cum să reacționez, am preferat doar să observ ce se întâmplă, ce urmează...de apoi gata, s-au dus...poate să fi durat totul 2minute, nu știu, dar de la aceea meditație tot ceea ce trăisem în ultima vreme s-a amplificat. 

Mă trezeam brusc cu stări de bine, de o fericire fără motiv anume, erau stări pe care atunci nu le puteam controla, apăreau și dispăreau iar în timp ce se manifestau puteam să văd anumite amplificări de luminozitate pe corpul meu, pe mâini, culori strălucitoare, apoi am început să le văd la oameni dar numai acolo unde aceștia le aveau amplificate în funcție de proveniența nivelului astral sau lucrul cu ei înșiși, cu emoțiile lor. Mi-a luat timp să înțeleg rolul acelor culori, pentru că știa nimeni să-mi răspundă.   
Odată am văzut mâinile unei femei, ușor verzi de la palme până la coate și fără să spun ce văd am întrebat-o dacă face reiki sau e terapeut, nu era nimic din toate astea, era contabilă. Pentru că voiam să-mi explic de ce avea aceea culoare la mâini i-am pus tot felul de întrebări fără să spun ce vedeam. Așa am aflat că avea un copil bolnav și ea îi făcea mereu masaj, am înțeles astfel că energia iubirii ei de mamă îi activase aceea energie terpeutică și am înțeles că numai astfel (prin iubire) cineva își poate activa capacitățile interioare vindecătoare. 

Saul din Tars (Sfantul Pavel/Paul) când și-a sporit iubirea de Dumnezeu, putea să vindece să facă diverse treburi ce-i uimeau pe ceilalți, la fel cu toți cei care au procedat la fel. Isus spusese oamenilor ceva de genul:’’ Credeți și iubiți pe Dumnezeu și așezati-va palmele peste bolnavi spre vindecarea lor’’. Această informație a dispărut ulterior din creștinism căci probabil nu funcționa la cei care nu aveau suficientă iubire de Dumnezeu. Eu am căpătat o deosebită venerație pentru Saul/Pavel, de când am citit experiența vieții sale și din acest motiv am scris acel lung articol care cred ca este tare util pentru cine ințelege.
***

Genul acesta de exemple apăreau diferit în diverse situații, ca să înțeleg diferențele de atitudini și acțiuni ce anume generează pe oameni dpdv energetic. Dar eu nu puteam controla acele stări și vederi, apăreau și dispăreau, iar eu trebuia să le decodific și astfel mai învățam câte ceva. Însă puteam vedea uneori cine avea reale capacități energetice și lucra cu ele, pentru că acestea apăreau diferit la fiecare...

La unii vedeam în frunte culoarea mov închis sau foarte luminos (hipnoterapeuți, sau făceau arte marțiale), la alții le ieșeau spirale energetice luminoase din ochi (consilieri psihosenzitivi), alții aveau degetele verzi (lucrau presopunctură), la cineva am văzut o coroană albă-mov luminoasă deasupra capului cu raze albe ce plecau spre cer precum statuia aceea din America (era un psiholog cu aptitudini de clarvedere), la cineva am văzut o coroană ușor lila deasupra capului era o persoană în vârstă cu părul alb și o atitudine venerabilă.
La Oreste de exemplu, când l-am observat la o conferință, am văzut o imensă culoare verde ce-i ieșea din stern (semn că exersa iubirea de semeni), la unele persoane necunoscute publicului dar cu proveniența astrală înaltă vedeam deasupra lor simboluri interesante care se schimbau în funcție de cursul pe care  îl preda, etc...pe loc nu pricepeam de ce diferă culorile sau formele, abea în timp am înțeles. Aceste lucruri mi se arătau ca să învăț și nu ca să mă distrez făcând bani cu asta și bine că n-am făcut asta că aș fi pierdut toate aceste daruri, deși niște idei la început mi-au venit că deh omului îi vin tot felul de ispite în minte. 
Fiecare astfel de etapă de pregătire se încheia și începea alta. La început n-am înțeles ce se întâmpla dar mă amuza oarecum. Visam uneori simboluri geometrice, diferite forme și mi se spunea ce rol au, sau mă trezeam din somn auzind cum cineva îmi citea din Evanghelie, pe atunci nu știam că sunt fraze din cuvintele lui Isus redate în Evanghelie, am crezut că sunt ceva psalmi, pentru că habar nu aveam ce conține Evanghelia la aceea vreme, acum știu ce greutate/valoare energetică au cuvintele lui Isus din Evanghelie care mi s-a recomandat oarecum subtil sa o citesc. Și mai ales când am citit cartea Nossolar a lui Chico Xavier, am priceput valoarea credinței, pentru că și cei din lumile spirituale apropiate nouă continuă sa utilizeze citate din spusele lui Isus.

Avea uneori porniri ca o nevoie să țin corpul, mâinile sau picioarele în anumite poziții uneori contorsionate care la acel moment îmi păreau confortabile deși ar putea fi considerate caraghioase, însă unele ar semăna cu cele de yoga. Alteori simțeam cum prin creștet mi se descărcau un fel de pachete de informații de parcă cineva îmi introducea un stick/sferă în creier care apoi expanda pe un subiect interesant furnizându-mi tot felul de informații. Mi se părea că trăiesc între două lumi, una în contact cu energiile alta cea exterioară în care societatea era mai departe așa cum o știam în care mă lăsam condusă nu de oameni ci de fluxul interior pe care-l urmăream să văd unde mă îndreaptă.

Odată mi s-a făcut un fel de inițiere în depășirea fricilor, organizându-mi-se un fel de scenariu imaginar în care am intrat ca un personaj într-un film, ce vedea tot felul de forme pe care știam că trebuie să le înfrunt, să nu-mi fie frică. Era cam așa- Zburam parcă deasupra ierbii, eram pe un câmp imens cu grâu crescut de cca 15 cm. Am văzut din depărtare apropiindu-se de mine un fel de fantomă, un fel de schelet alb, cam așa ceva...știam că nu trebuie să-mi fie frică, era sfatuită relepatic să nu mă tem, aceea chestie se apropia de mine în viteză și deși mă simțeam singură pe acel câmp, mental știam că scena nu poate fi reală 100% deși părea foarte reală. Fantoma aceea sau ce era, avansa rapid cu capul înainte țintă spre mine cu o mare viteză iar eu am rămas fixă pe poziție fără să mă mișc deși am fost tentată să mă feresc, și în momentul în care era la 2-3 cm de fața mea s-a dus imediat în fracțiuni de secundă către partea stângă, evitându-mă.

La acel moment nu știu dacă-mi testau nivelul de frică sau trebuia să învăt să nu-mi fie frică de nimic, să am încredere deplină în Dumnezeu pe care-L simțeam ca o energie imensă a iubirii la care oricând ne putem conecta dacă dorim. Mai târziu am înțeles că trebuia să mă pregătesc să înfrunt ceea ce urma să mai văd printre obloanele energiei, lucruri despre care habar n-aveam că există, unele deloc plăcute și probabil că distracția nu s-a terminat.

Din câte am înțeles această emoție de frică este tare dăunătoare putând crea breșe în câmpul nostru energetic dând astfel voie unor gheme de energie nocivă, entități ciudate, sau chiar Spirite hoinare fără trup (care lipsite fiind de emoția iubirii Creației nu pot urca în zona lumilor evoluate), să se atașeze de noi având nevoie de energia noastră vitală...unele rele chiar crează scenarii pentru ți se inocula frica tocmai că au nevoie de această energie vitală umană, iar pentru asta folosesc chiar și persoanele din jurul tău slabe în credință sau deja infestate, persoane ce emit prin propriile gânduri și emoții energie polarizată negativ. 

Pe parcurs am înțeles multe lucruri, și azi procesul cunoașterii continuă căci de învățat se pare că nu terminăm niciodată, nici măcar când vom fi admiși să locuim în lumile Zonelor Superioare solariene ce formează consiliile galactice interuniversale, procesul evolutiv fiind tare departe de noi și lung de parcurs.

Ființele astrale invizibile nouă, pentru că se află pe o frecvență diferită, și care locuiesc în zonele de Lumină de frecvență înaltă (noi le numim evoluate), se ''hrănesc'' din/cu energia Supremă Divină a iubirii pe care și-au crescut-o/format-o pe parcursul existențelorlor, celelalte care sunt gri slabe sau chiar întunecate se hrănesc de la forme de viață mai apropiate densității lor, de exemplu de la viețuitoare terestre sau oameni pe care-i îndeamnă deseori la ură, furie, violență, ele având nevoie de această energie ca hrană. 
Totul este să nu le lași intimidat și nici să nu încerci să induci frica la rândul tău mai ales în copiii mici. Nimeni nu trebuie să te îngenuncheze prin frică. Îngenunchierea ar trebui să fie doar în fața Divinității dar și acest gest să vină din venerație și dragoste pură, nu din frică și mentalitate de supunere, doar venerație sinceră...nu îți crește cota spirituală dacă îngenunchezi, ci în funcție de ceea ce gândești, emiți, faci, lași în urma ta. Am înțeles că evoluția se obține prin merite provenite din ajutorarea necondiționată a altor ființe, prin calitatea gândurilor, emoțiilor și faptelor noastre, și nu prin cât de multe rugăciuni știm ca pe poezii sau ce titulaturi profesionale terestre avem. 

Timpul a trecut și abea într-un târziu am aflat că există multe lumi, cele mai avansate fiind lumile solariene și acolo locuiesc ceea ce am numi Îngeri, de o înaltă superioritate Divină...Există o teorie cum că după ce murim ne scufundăm în eter în masa Divină numită Dumnezeu, eu neg această teorie în urma informațiilor obținute între timp, este o cale extrem de luuungă evolutivă până ajungi aproape de esența Divină, până acolo vom avea fiecare individualitate proprie, mai degrabă ne unim cu Sinele nostru Sperior, pentru că noi suntem de fapt parți din el venite spre experimentare aici sau in alte părți. 

De la Terra noastră până la Soarele sistemului nostru solar, este distanță lungă, spațiul până acolo fiind locuit de multe alte lumi așezate în trepte ierarhizate pe nivele evolutive. Toate sistemele solare sunt defapt similare cu al nostru, Soarele lor central fiind vârful lumilor lor evoluate, aș putea spune 12 D. Iar in centrul galactic (să-i spune așa) există Soarele Suprem,  Soarele Central-Lumea Supremă de Lumină, de unde vine acum spre noi, în dimensiunea noastră, un imens val de energie verde, de înaltă frecvență, este de fapt iubirea Supremă.
Dar până la ele, pe celelalte planuri și planete, Viața își desfășoară cursul sub diverse forme și...da, toate planetele sunt locuite, dar ochiul nostru biologic nu poate vedea deocamdată aceste forme de viață, fiind posibil doar când vibrația corpului nostru se modifică. Iar această vibrație/frecvența formează o semnatură energetică care ne pune în legatură cu o lume sau alta, în funcție de frecvența noastră. Frecvența formează Ordinea in Univers, în lumile existente peste tot.

Unii oameni cred că după moarte, Dumnezeu le va asigura o viață îndestulată și plină de bucurii în Rai fiind iertător deci închide ochii la răutatea umană, dar nu este deloc așa, oamenii trebuie să treacă multe probe, unele dure, pentru a dobândi meritul unor locuri mai bune după moarte, altfel toti criminalii ar sta la un loc cu Îngerii, fiind o harababură. Ori lumile cerești nu stau într-o harababură ci într-o perfectă Ordine Divină, ierarhizate după merit, iar meritul vine din fapte și calitatea lor, bilanțul unui șir nenumărate de vieți trăite în toate aceste lumi care dau o ''semnătură energetică'' proprie. Dacă ar fi totul așa simplu și de obținut Mântuirea, ar însemna că Dumnezeu are o înteligență limitată, ori omul este prea mic pentru a înțelege cat de imensă este Creația Sa...

Omul nu are timp să privească spre cer și să-și conecteze inima și mintea cu Cerul. El crede că Cerul este o zonă cu nori de unde vine ploaia iar știința mai știe câte ceva despre stratosferă, ionosferă și alte lucruri pe care le vedem numai din dimensiunea noastră terestră-3D și dacă nu vede nimeni prin telescop nici un Înger clar că nu există, programându-ne astfel mințile la limitare. Iar din hipnoterapie se știe, că ceea ce îți programezi să nu vezi nu vei vedea, chiar dacă acel lucru există. 

Dar dincolo de acest strat de stratosferă, din ionosferă- ce omului după moarte îi apare ca un fluviu strălucitor, există nenumărate lumi-lăcașurile cerești, enorm de multe. Ele sunt dispuse în trepte și separate de legile vibrației, și culminează cu Soarele - fiecare sistem solar având un Soare dintr-un motiv anume.
Omul terestru ajunge după moarte de obicei în 4D unde este tare plăcut iar ei se cred deja în Rai, sau ajung cel mult în 6 D unde etajul acela de lumi și locații planetare este și mai superb. Depinde unde își are familia. Întotdeauna el revine la minimul de treaptă de pe care s-a întrupat..de acolo avansează, asta dacă nu este venit de mai sus cu anumite treburi speciale pe aici. Tenebrele sunt primele 2-3 lumi de sub noi (noi aici fiind la graniță, în 3D) ce reprezintă închisorile minții deformate și a faptelor criminale, și asta fiind o etapă de depășit dpdv evolutiv. 

Ființele din afara lumii noastre sunt mult mai vii decât noi, astfel că este greșit să le numim duhuri care plutesc precum baloanele, ei pot merge ca oamenii sau pot zbura după dorință, existând alte legi gravitaționale în celelalte dimensiuni (existente pe axa verticală unde spațiul și timpul nu există), în grupuri mai mari la călătoriile între dimensiuni ele folosesc un fel de aparate construite astfel încât acestea să suporte diferențele dimensionale. Acolo ele/ei sunt femei sau bărbați depinde cum au fost în ultima viață, sau sunt copiii dacă au murit așa și cresc acolo. Abea în lumile de la 6D în sus este altceva, mixt chiar, un fel de androgini, pot lua alte forme dorite de ele mai ales când se deplasează. Ce vedem noi prin poze ca sfere sunt majoritatea gânduri, idei, proiecte mentale, programe, etc, rar surprinde cineva o formă-spirit.
Lumile celorlalte planete mai apropiate de noi având corpuri din materie de o densitate apropiată, sunt ca și noi, cu familii, copii, case, dar mult diferit de noi după cum am văzut astfel de exemplare. 

Deci este necesar să facem distincție între lumile materiale similare nouă și cele care din ce în ce mai mult se diferențiază ca structură energetică. Pentru că un Spirit care trăieste în tenebre colcăind printre niște specii tare oribile, este diferit de noi dar provine dintre noi ajungând acolo direct din viața terestră și va rămane acolo până va înțelege unde a greșit, dar ca structură de densitate este diferit de noi dar și de cel ce trăiește pe Sirius, pe Venus, Saturn, Lună, Marte, Soare și multe alte planete și sisteme solare necunoscute nouă încă, unde și acolo au treptele lor diferențiate pe densități căci și acolo există astfel de axe timp/spatiu astfel ca au creaturi diferite în aceea zonă.
Sunt tot soiul de chestii în Univers, nu înseamnă că dacă nu le vedem cu telescopul ele nu există, dar rezonăm cu cei apropiați ca noi în gândire și simțire. Dar la nivel Divin, în această ordine Divină fiecare planetă, fiecare lume, fiecare navă planetoid își are rostul ei/lor. Dar dacă nu ne informăm minim despre biologie, fizică, matematică, chimie nu avem cum să înțelegem nici măcar structura lumii noastre dapăi să mai pricepem alcătuirea altor lumi. Și apoi până să avem pretenții să ne aducă alții ordine pe planetă, este necesar să punem noi umărul la îmbunătățirea lumii noastre.

Studiul și cercetarea sunt necesare, mai necesare decât poeziile lui Eminescu la bac, dar dacă nu punem mâna pe carte în particular sau la școală nu vom ști să înțelegem legile Creației, sau să colaborăm cu rasele extraterestre alături de care vom locui în viitor, pentru că o fuziune va fi inevitabilă, iar stadiul informativ prezent al multor oameni este la pământ, este sub orice critică, și se încearcă menținerea acestui stadiu de către alte specii non-umane. Iar de școală nu scăpăm nici după moarte așa că să ne luăm gândul, studiul este etern, veșnic, nici iadul nu este veșnic dar studiul da-pentru că dacă aici ce studiem este vizibilul, dincolo studiem ce aici este invizibil dar acolo este vizibil, deci ai nevoie de studiul materiei de aici, mai ales când vei merge să parcurgi experiențe pe alte planete....aaa, și nu scăpăm nici de muncă, faza cu pensionarea terestră fiind doar o pauză de relaxare momentană...doar nu credeți că acolo, după moarte, stăm în veșnicie la ospăț cu Isus și Avraam, păi unde să încapă atâta mancare? plus că ne-am plictisi iar acolo nu există fripturi, băuturi alcoolice, etc.... Multe lucruri se vor schimba pe planeta noastră în anii viitori și vom obține tot mai multe informații despre alte lumi.
*
Din punctul meu de vedere, nu se mai pune problema dacă există extratereștrii sau nu, pentru mine tabloul este clar, ci cum vom aborda această fuziune dpdv social și intelectual de care va trebui să fim conștienți, pentru că pericolele din lumea noastră și ignoranța nu sunt pe punctul de a se diminua iar ele vin de la rasele ET infiltrate în trecut printre rasa umană. Iar o reformă este necesară și ea va veni poate chiar în mod neplăcut, iar oamenii nu sunt pregătiți, nu le pasă, să vină orice rasa aici numai să le dea bani, fotbal și telenovele... 
Umanitatea luată per global, prin gândurile și emoțiile emise atrage scenarii ce se pot materializa în mod neplăcut pentru mulți, și există cineva/ceva ce dorește menținerea unei vibrații joase pentru manifestarea aici a planurilor lor mai puțin creștine.

Am înțeles că toate gândurile oamenilor puteau fi văzute în eter, ele luând diferite forme-sfere/norișori/panglici/etc, la fel și emoțiile, ele emit energie, lumini, sunete, miros, toate corespunzătoare dimensiunilor/lumilor de vibrație similară, ele apoi înmagazinându-se ca într-un folder electronic undeva în ''computerul energetic cosmic'' (Akasha) de unde pot fi accesate cu Sufletul dacă știm să-l utilizăm sau cu o tehnologie avansată cum au unele rase ET care au stagnat spiritual dezvoltandu-se doar tehnologic, defapt ele au involuat; această arhiva cosmică o conține și pe cea terestră, accesată doar prin puterea gândului (cum am înțeles) de un Minister din lumile Zonelor Superioare, cel care se ocupă cu programarea reâncarnărilor de exemplu.
Astfel că am început să-mi observ fiecare emoție și să fiu atentă la fiecare gând emis și căutam ca toate să aibă fluxuri pozitive. Orice gând oarecum neplăcut apărea, nu-l lăsam să prindă rădăcini, la fel și emoțiile, analizându-le totuși proveniența și semnificația știind că multe nu-mi aparțineau fiind preluate din mediu sau trimese de cei ce se gândeau la mine. Așa am exersat să aplic bariere de vibrație astfel încât să nu pot recepționa decat pe cele pozitive, constructive și să folosesc lumina spre dizolvarea și anihilarea celorlalte, dar această barieră era construită de însăși starea mea pozitivă interioară, pe emisia de iubire pur și simplu pentru tot ce este în jur și-mi reușește cel mai bine când sunt în natură mai ales. 

Reușești asta dacă ai rezolvat în interiorul tău toate conflictele și astfel purifici toate energiile emoțiilor și gândurilor emise în tot trecutul vieților tale și nu mai lași să te tulbure nimic emoțional, dar omul nu poate face asta până nu scapă de niște influențe nocive invizibile și o să redau câte ceva in articolele viitoare. Verbal poți spune multe dar emoțional contează cum te poziționezi indiferent ce năpastă vine în viața ta nu trebuie să cazi energetic pe fluxuri negative. Nu poți însă spăla pe loc tot trecutul, și deoarece sunt enorm de multe vieți în spate, oricât ai fi de bun doar mai diminuezi din suferințe dar lecții tot mai sunt de parcurs și testat, este nevoie de multă muncă, răbdare, hotărâre și pozitivitate...iar la mine, cu toate exercițiile făcute, încă nu se dizolvaseră toate impuritățile mental-emoționale emise de-a lungul tuturor vieților și asta aveam să descopăr un an mai târziu. Este grea o astfel de muncă dar perseverând mai avansezi cât de cât, iar la un moment dat tot m-am mai lăsat pe tânjeală.

Când omul se simte bine și totul este ok, intră într-o perioadă de tânjeală în care merge spre lenevie, până vine un ceva puternic ce te zguduie și te împinge să vezi că mai e de muncă. Cu toate că rezolvasem în mare parte dizarmoniile trecutului, iar eu atunci credeam că le-am rezolvat pe toate, s-a produs ceva ce ce mult mai târziu am înțeles. În rețeaua mea energetică mai existau filoane, să zicem un fel de liane energetice pe care stăteau ca pe gard un fel de mici paraziți de vibrație joasă ce proveneau din niște vechi umilințe nevindecate, bine ascunse între straturile mentale (pe atunci nu știam de aparatura invizibilă plasată pe rasa umană de alte rase). Că a fost test, că a fost capcană nu știu exact, dar a urmat o probă dură pe care nu am trecut-o și am pierdut mult atunci. M-am iritat puternic în vara anului 2011, când răbdarea mea a fost pusă drastic la încercare și am cedat. 

Nu am nici o scuză pentru acel moment de rătăcire, chiar dacă am fost constrânsă să fiu într-o mașină ce mergea ca melcul făcând 12 ore de la Cluj la București, timp în care persoana mă asalta cu tot felul de subiecte ridicole pe care nu aveam chef să le comentez. Mi-a venit să-i zic vreo două doamnei cu pricina, dar m-am abținut datorită convențiilor sociale în care trăim. În loc să spun persoanei să înceteze că prefer liniștea, am preferat să tac să sper că va înceta, dar ușor ușor creierul meu a început să fie perturbat.  În momentul în care nervii mei au cedat am simțit am avut o senzație ca și cum îmi explodează tot corpul ca în desene animate și apoi mi se așează la loc ca niște cărămizi. N-am apucat decât să mă gândesc la Isus în acel moment, dar m-am gândit cu mintea nu cu inima, căci n-am avut, timp, am fost luată prin surprindere. A fost o probă pentru a mi se arăta la ce mai am de lucrat...răbdarea, toleranța, acceptarea deficienților așa cum sunt.

Mult mai târziu când am citit cartea ’’Saul și Ștefan’’, și am dat peste gândurile Sfântului Petru care fusese constrâns de către Saul să aleagă între a fi cinstit urmând sfaturile lui Isus sau să urmeze impunerile lui Iacob cel drept care conducea Biserica din Jerusalim și schimbase toate regulile lui Isus adoptând fariseismul. Iar el, Petru, își observase gândurile și spunea:’’Dacă mă voi supăra voi pierde toate darurile cerești’’...Atunci am înțeles lecția mea. Deci gata, odată cu enervarea aceea, pentru o anume perioadă de cca 2 luni, am fost deconectată, s-au dus toate acele stări, adio lumini, stări de fericire, etc...Simțeam că sunt seacă, nu mai puteam simți aceea iubire nicicum, nici măcar un gram de iubire nu mai puteam simți...parcă îmi aruncase cineva o plasă, o menghină peste suflet (atunci nu știam că picasem într-o capcană și chiar mi se aruncase o plasă peste Suflet si inima să nu mai pot simți nimic, pentru că cineva mă urmărise din zona invizibilă). La acest moment nu știu clar cum a avut loc acel fenomen, cred că enervându-mă am schimbat frecvența și așa au putut acționa. 

Tot ce obținusem în 15 minute de emisie și dragoste de Dumnezeu cu mult timp în urmă mi-a luat mult timp, să refac aceea legătură. Parcă ceva îmi pusese inima în chingi și nu mai puteam să simt nimic. Nu înțelegeam ce se întâmplase, dădeam vina pe persoana care mă prinsese în capcană, mă abțineam să nu mă înfurii și mai tare. Acum cred că a fost necesar tocmai pentru a scoate la suprafață aceea parte negativă existentă încă în mine care stătea ascunsă și de care eu nu eram conștientă. Nu-mi dădeam seama de ce s-a întâmplat așa că am zis:’’ia să-mi văd eu de viața mea cu toate chestiile astea că deja lucrurile o iau razna’’. Dar nu a fost după mine, am avut relax puțin ca apoi să urmeze alt tip de experințe , de data asta diferite și foarte directe dar cu alt tip de ființe, mai apropiate de lumea noastră.
(va urma)

8 aug. 2014

Conectarea - 1




       M-am gândit mult cum să redau public câteva din motivele pentru care am înființat acest blog, și de asemenea motivele pentru care oarecum subiectele expuse au conținut oarecum neobișnuit pentru mulți. Am dorit însă să le cercetez mai bine și doar rezultatele în urma verificării și aplicării m-au determinat să le consider utile și altora..sunt lucruri care depășesc limita de înțelegere a ’’normalului’’ așa cum majoritatea societății vede azi normalul. Dar odată ce s-a conturat tabloul mie mi-au fost clare, dar cum le puteam expune altora când știu cât de greu este să crezi ceva, în ceva, fără să vezi, fără să experimentezi tu?...te lași purtat de intuiție în cercetarea proprie. Totuși multe alte întrebări au rămas fără răspuns, ca de exemplu de ce mie mi s-au întâmplat asta, poate am făcut ceva neobișnuit și m-am intersectat cu planurile lor, dar oricât am întrebat nu mi-a răspuns nimeni clar...doar timpul răspunde tuturor misterelor.
       N-aș dori ca cineva care citește aceste rânduri să credă că dacă eu am trăit cele redate în acest articol, înseamnă că și ceea ce voi spune pe parcurs în urmatoarele, trebuiesc luat ca Adevăr Suprem. Consider că fiecare trebuie singur să cântărească informația, s-o cerceteze, să caute Adevărul în el. Pentru că eu nu pot verifica din acest corp uman în starea de conștiență spusele acelor ființe ce nu aparțin acestui plan, am și eu reticențele mele și am observat că doar timpul îmi aduce răspunsuri și cred că și ele știu asta motiv pentru care nu mi-au răspuns la toate întrebările, m-au îndurmat pe mine să caut dovezile, să cercetez, să citesc mai mult. Dar prin cele ce voi reda, multe sunt răspunsuri la căutările mele de a-mi explica fenomenul vieții, asta nu înseamnă că știu totul. Articolul mi-a ieșit lung, deși l-am scris demult și am mai scos texte tot nu s-a scurtat, sunt cca 50 de pagini pe care le voi diviza dar voi expune mai multe în această primă parte.

       Alt motiv care m-a determinat până la urmă să iau decizia de a le face publice a fost ca dacă măcar nu voi expune totul cap-coadă cum s-a întâmplat, măcar să dau altora ceea ce eu am primit ca instrucțiuni utile în transformarea interioară presărând printre ele și gafele proprii ce au derivat din natura umană plină de tiparele societății în care am crescut. Însă în orice am cercetat, mintea mea analitică a căutat adevărul, esența și decodificarea acesteia prin prisma termenilor științei de astăzi, ca mai târziu să descopăr că avem o busolă interioară care dacă-i învățăm limbajul ne arată cum stau lucrurile sau ne îndreaptă spre anume informații utile și atunci treci de pe ’’mod’’ minte la ’’mod’’ inimă. Trebuie însă exersat, apoi informația vine în inimă, inima o trimete la minte și mintea o desface decodificând-o în termenii pe care-i cunoști deja prin prisma bazei informaționale acumultate anterior.
       Dar dacă nu ai un ABC informațional cât de cât, te vei limita la cunoașterea pe care o ai. Astfel avem din vechime informații multe legate de prisma lumilor astrale, dar codificate în limbajul informațional existent atunci...pentru că acum am convingerea că astfel de ființe s-au intersectat cu oamenii în mod repetat, iar acele experiențe au fost redate prin prisma limbajului de atunci, uneori raportat sau adaptat la vechea formă religioasă...ceva de genul- nea Costică trăiește o experiență mistică și preoții satului își dau cu părerea, încercând să decodifice misterul prin prisma opticii religioase, ceea ce poate duce la cu totul și cu totul altceva. Am de asemenea certitudinea că aceste interferențe vor continua și pe măsură ce omenirea va descoperi dpdv științific lucruri noi, elucidând misterul vieții, vor fi clarificate multe răspunsuri privind tipologii de viață în alte sisteme solare și în alte spații dimensionale.

       Omul are două naturi, una umană și una spirituală. De obicei călătorește prin viață mânat de cea naturală-umană, ghidat de ceea ce înțelege prin prisma societății în care crește. După un anumit număr de vieți atinge prima treaptă spirituală pe care o dezvoltă mai departe în celelate vieți. Dar putem avea oscialții revenind la ceea umană deseori, mai ales dacă nu avem (prin exercițiu) un câmp anume polarizat care să-și păstreze o anume frecvență și mai ales dacă interferăm cu oameni în jurul nostru cu diferite câmpuri de frecvențe diferite,  chiar și telefonic acest câmp poate fi perturbat – este și motivul pentru care scribii antici sau scriitorii preferă decuplarea totală de lume, așa cum Isus mergea din când în când în pustiu având nevoie de izolare. Natura reechilibrează bine acest câmp.
       Astfel mesajele, gândurile și scrierile noastre pot fi influențate de aceste ambe părți, natural sau spiritual. Naturalul vine din mintea umană exterioară formată pe tipare, reacții biologice și obiceiuri, iar spiritualul din mintea interioară a Spiritului locuitor în corp fizic aflat uneori în conexiune cu lumea eterică. Din acest motiv multe scrieri actuale sau antice legate de subiectul lumilor de dincolo de noi, conțin elemente derivate din aceste două părți ale omului: natural și spiritual. De altfel chiar Biblia conține texte ce sunt scrise din derivații ale naturii umane cum a gândit omul-om la acel moment și texte derivate de cum a gândit omul spiritual la acel moment, doar cuvintele lui Isus și alte câteva texte ale apostolilor și profeților sunt autentice provenind din lumi Superioare nouă care sunt transpuse într-un limbaj codificat, dar decodificabil când înțelegem/știm mai multe despre lumile de unde provin Sufletele.

Cu asta doresc să spun că în cele ce urmează posibil ca printre texte să existe și informații derivate din natura umană proprie. Dar, aici rămâne la atitudinea cititorului să facă selecția, așa cum eu la rândul meu instinctiv fac selecții și am rețineri să mă apropii de o anume carte care poate este faimoasă dar sufletul meu nu simte că ar conține informații utile mie, sau îmi spune mai multe despre motivul pentru care aceea carte a fost scrisă. Mintea naturală reacționează restrictiv opunându-se agresiv unor aspecte, mintea spirituală analizează și selectează, ea știe ce este bun-astfel ne vom da seama pe ce poziție suntem. Chiar dacă omul spiritual interior a fost activat el nu rămâne permanent pe acest mod, trecând des pe modul naturii sale umane.

Știu că omul nu are timp, în verva vieții de azi, să citească polologii pe pagini întregi, dar răbdarea este una din calitățile spirituale autentice pe care mă muncesc și eu să o perfecționez și din imperfecțiunea căreia odată am pierdut lucruri spirituale prețioase. Așadar nu așteptați de la mine vreo calitate spirituală autentică și diplome de afișat în acest domeniu, că nu am și nici interes să le obțin nu am, eu mă manifest așa cum sunt și cum simt la moment și așa doresc să rămân, căci îmi place cum sunt și nu mi-ar plăcea să am mutra gravă și serioasă a unui ’’Maestru de Israel’’. Nu sunt nici vreun maestru și nici nu cred că am calitățile cuiva menit să schimbe lumea, sunt pe cont propriu. Dar, ceea ce voi reda s-ar putea să fie util cuiva așa cum alții au redat istorisirile lor și mi-au fost extrem de utile mie, întorc cumva și eu acest serviciu.

       Nu cereți talent de scriitor sau instructor...răbdare deci... Fiecare trebuie să ne asumăm responsabilitatea acțiunilor noastre, bune sau mai puțin bune. Până la urmă fiecare om a trăit câte ceva straniu dar mulți evită să le expună sau să le dea importanță, acum știu asta dar atunci credeam că doar eu am văzut acele lucruri și pentru că nimeni altcineva nu vorbea de ele, le-am lăsat așa. Până la subiectul vizat voi încerca să redau pe scurt incursiunea mea pe acest drum, pe care sigur l-am mai parcurs și alții în mod similar.

       Deși mai avusesem anterior experiențe stranii considerate la granița paranormalului și aș spune și dincolo de ele, dar de naturi diferite, cea din 2009 a fost cea care m-a adus aproape de planurile subtile, să le simt, să le conștientizez, lucru care mi-a adus multă fericire și împlinire interioară dar și enorm de multe date despre rolul nostru pe Pământ, circuitul vieții, dovada fermă a ajutorului care-l pot da frații nevăzuti ce locuiesc în lumi diferite de a noastră, înțelegerea dpdv tehnic-energetic a modulațiilor de energie de frecvențe diferite pe care se poate comunica cu diferite comunități din spațiu în funcție de frecvența acelei modulații lucru pe care și fizica cuantică îl poate explica odată ce eu cu ajutorul științelor mi-am găsit multe răspunsuri însă nu toate.

       Totuși astfel am obținut dovada că există mai multe tipuri de ființe invizibile nouă, de densități diferite, cu intenții diferite. Cred că astfel de ființe s-au intersectat cu oamenii și în trecut, întâmplări în urma cărora s-au format păreri ce au dus la curentele religioase de azi. Posibil ca aceste experiențe să mi le fi planificat înainte de naștere, având în vedere că noi nu suntem de aici, sau poate a fost o întâmplare, poate am făcut eu ceva anume de s-au declanșat toate cele ce au urmat și care încă nu s-au finalizat. Câteodată îmi pare totul o glumă cosmică a fraților noștri, iar noi ca niște șoricei într-un labirint de laborator căutăm răspunsuri. Din cauza diferenței de densitate, răspunsurile ce vin din alte lumi pot fi alterate sau greșit înțelese, noi neavând nici foarte multe cuvinte care să explice un fenomen, cuvinte noi în știință apar pe măsură ce lucruri noi sunt descoperite. Așadar voi reda în termeni cât mai simpli, într-un fel cam așa am și fost îndemnată să mă exprim, simplu.

       După experiența și practica instructivă primită de la ființa magnifică ce a apărut în fața ochilor mei în 2001-2002, viața mea ușor ușor și-a reluat cursul, iar între timp, datorită acelor instrucțiuni, învățasem să iert, dar atunci nu eram familiarizată cu rugăciunile simțindu-mi ridicol să mă adresez cuiva despre care nu știam cum arată, dacă există, etc. În zilele ce au urmat acelei apariții, mă seconda telepatic, ajutându-mă să fac diferite exerciții...După ce m-am oprit din planul meu, au urmat exersări de iertare, cum să înlătur energiile emoționale toxice ce se formaseră în mine, cum să-mi vizualizez ’’dușmanii’’ în un contur de lumină care să le înconjoare corpul, cu bunătate trimeasă din inima mea, apoi în a3a săptămână a venit cu o noutate ce atunci mi-apărut imposibil de urmat, trebuia să exersez să-i iubesc ! Am zis nu, asta nu pot face...am gândit dar apoi am început să exersez...în timp am reușit. 
La cât de cerebrală eram atunci, nici acum nu-mi explic cum de am urmat aceste sfaturi, ceva din mine o asculta, o respecta, știa că ea/el avea dreptate...ciudat, pentru că acum remarc că a avut asupra mea o influență puternică. Mintea mea cerebral-intelectuală de atunci încă nu înțelegea existența Creației la modul subtil din planul nevăzut și nici pașii necesari pe spirala evoluției spre zona înalt spirituală, tiparele exterioare și supraviețuirea terestră fiind prioritare. Cu toate cele petrecute, cerebralitatea mea era dificil de înlăturat, cumpăram câte o carte în domeniul spiritual, dar unele informații îmi păreau neverosimile și renunțam la lectură. 
 
       Nici la Biserică nu căutam răspunsuri, pentru că aceea ființă ce o văzusem nu semăna cu nimic din ceea ce religia relata (din ce auzisem eu până atunci), era ceva mult superior și eram sigură că nimeni nu-mi putea explica asta, plus că nu voiam să-mi umple alții capul cu făcutul de mătănii, plătit acatiste sau mai știu eu ce obiceiuri perpetuate de pe vremea fariseismului. Venise într-un moment în care eram pe punctul să fac o enormă greșeală, mă instruise o perioadă și plecase...nu aveam să o mai revăd niciodată, cel puțin vizual nu am mai văzut-o. În toți acești ani am păstrat tăcerea, nici măcar familei nu am povestit atunci, iar acum când o fac sunt pregătită să accept scepticismul.
       Mintea mea e/era una încăpățânată, greu de convins despre un lucru, mai întâi trebuiesc dovezi, apoi cercetare și înțelegere și apoi cred pentru că înțeleg. Plus că înainte de asta aveam mare încredere în știință și instituțiile statului și eram convinsă că dacă ar fi existat Dumnezeu sau Îngeri, știința i-ar fi descoperit. Mai ales că prin clasa a6a m-a prins profersoara cu lecția necitită și pentru prima dată m-am rugat și eu la Dumnezeu să mă ajute cu ceva și...am luat nota 4. Dezamăgită de lipsa ajutorului Divin care ar fi trebuit să știe de ce mi-a lipsit cartea să pot citi lecția, am considerat religia o invenție pentru naivi, dar bună pentru a ține în frâu violența ceea ce până la urmă nu era rău, considerând credințele a fi consolări psihice, un refugiu de problemele vieții. Am crescut cu această idee. În acestă postură omul este convins că este propriul conducător al destinului său. 

Așadar văd Ființa aceea magnifică prin 2001 de o splendoare greu de redat în cuvinte, mă instruiește o perioadă apoi gata...s-a dus. După această experiență, îmi tot puneam întrebări cine era, de unde, de ce s-a prezentat să mă ajute, de ce nu m-a lăsat să cad în greșeala respectivă, etc...erau zeci de întrebări care au încetat odată ce m-am afundat în viața de zi cu zi care mă solicita mult. Am început să mai merg la Biserică uneori la slujbele de duminică, să mă gândesc la Dumnezeu dacă există cum există, unde stă, o fi adevărată povestea cu Isus, nu o fi...nu știam de unde să culeg adevărul. Cred că oricui dacă i se întâmplă așa ceva, caută răspunsuri..Dacă e să ne imaginăm fiecare cum am reacționa la întâlnirea cu astfel de ființe, cred că majoritatea ar înțepeni, pentru că nu știi ce să faci.

       Eu nu pot spune că am văzut pe Fecioara Maria sau Arhanghelul X pentru că este incorect să spui așa ceva..cum poți recunoaște pe Fecioară dacă n-ai cunoscut-o anterior? Cum poți recunoaște pe cineva dacă nu l-ai cunoscut înainte? Oamenii care au astfel de trăiri spun că X sau Y era nuștiu care Sfânt și eu cred că acestea provin din presupunerile lor, mai ales dacă sunt religioși imediat fug cu gândul la unul dintre aceste personaje. E drept că eu nu am întrebat cine este pentru că nu mi-a trecut prin cap, eram sub influența umirii vederii acelei ființe si cum n-aveam nici o cultură religioasă nu am știut cu cine să o asociez....doar m-a impresionat și am urmat ghidărle sale...undeva în mine știam că era corect ceea ce-mi insufla, cred că undeva în mine și eu știam că trebuia să iert. Dar elucidarea acelei prezente mă urmărește și în ziua de azi, la ea adăugându-se apoi alte și alte experiențe și intersectări cu alte creaturi.
       Deci cu pași șovăielnici căutam adevărul dar asta în timpul liber, căutând dovezi  istorice științifice, etc. Biblia era ceva...o poveste lungă ce începea cu toată înșiruirea neamurilor evreiești, greu de înțeles și numai după citirea primelor capitole din Vechiul Testament îmi venea să o închid și mă gândeam:’’Ce caută povestea evreilor la noi care suntem români, o poveste considerată sacră pe care însăși evreii o ignoră, ei având alte cărți sacre, de ce sunt ei popor ales și Biblia spune asta dar ei neagă Biblia, de ce erau ei aleși și noi romanii de exemplu care aveam Biblia nu?

       Cum putea Biblia să stea la un popor neales și să nu fie adorată de cel ce spunea a fi ales?(pe atunci nu știam că poporul ales nu se referea la evrei)...dacă povestea asta era reală de ce evreii nu o văd așa, ei având altă religie...de ce erau mai multe religii în lume? Ce era cu acel Dumnezeu care îndemna neamul evreiesc la razboaie și cotropirea altor triburi ucigând toată seminția altora păstrând pentru ei doar fetele tinere? Ce era povestea cu incestul și cum poți să pui așa ceva într-o carte considerată sfântă? De ce avea nevoie Dumnezeu de carne la grătar? Astăzi pot face diferența între ce este adăugat de om și de ce oamenii au făcut asta și între ce este cu adevărat Cuvânt al Domnului, dar atunci zeci de întrebări fără răspuns apăreau și  mă duceau la ideea să-mi văd de treabă că-mi pierd vremea și trebuia să mă ocup în primul rând de viața mea.
       Nu-i puteam înțelege pe cei care nu vedeau aceste lucruri în Biblie dar dormeau cu ea sub cap, luand totul ca și Cuvânt Sfânt fără să-și pună întrebări...mai ales că comportamentul lor printre oameni era unul fățarnic, falși, mincinoși, profitori, disprețuitori față de cei ce nu știau Cuvântul, și eu mă gândeam:’’Asta te învață Biblia să fii? Așa devine unul care știe totul despre Biblie?’’ Aceste persoane sunt la fel și astăzi, nu s-a schimbat nimic la ei dar nici nu au cercetat nimic...au tot dormit cu Biblia sub cap, într-un somn al nepăsării care naște monștri și ignoranți, în schimb se plimbă cu ea sub braț și o expun în casa la vedere ca să vadă vizitatorii ce deștepți și credincioși sunt ei. Doamne feri ! mai bine rămâi ateu decât să devii un așa exemplar.

       Totuși eu ființa aceea o văzusem, îi urmasem sfaturile, mă pusese pe alt drum, asta era clar și asta a fost liantul care mi-a tot ținut curiozitatea aprinsă de a afla mai multe. Era clar că există altceva, dar cum, unde, care era Adevărul? Citeam Biblia, Coranul și multe cărți ale altor religii , tot poate poate descopăr ceva...dar nu se lega nimic. Părea că mă afund într-o beznă și mai mare neînțelegând nimic, n-aveam nici un fir de unde să fac ghemul cunoașterii. Noul Testament îmi părea mai cald, aici parcă era ceva de descoperit. Am tot citit tot felul de cărți religioase convinsă fiind că cei ce adăugaseră istoriile de acolo avuseseră și ei ceva contacte cu ființe ce nu sunt de aici.
       Dacă te pornești pe o cercetare undele minții tale se amplifică și ești ajutat de dincolo să mai descoperi câte ceva, iar la mine dovezile sunt foarte importante precum și explicația logică, astfel am rămas la cercetarea Evangheliei asupra căreia reveneam iar și iar...asta mă atrăgea cumva. Nu scriu asta ca oamenii să treacă la creștinism, în nici un caz, ceea ce este astăzi creștinismul este tare diferit de ce a fost pe vremea ucenicilor lui Isus. Mi-au trebuit ani și ajutor din partea acestor ființe ca să mă conving că Isus chiar a existat în aceea vreme pe Pământ, dar între timp aflasem de existența mai multor straturi de lumi diferențiate dpdv al structurii densității și de exemplu acum știu că Ființa care a fost întrupată sub numele de Isus pe Terra provenea din cel mai înalt strat dimensional, dar nu memorarea Evangheliei te duce acolo, ci o serie de experiențe necesare pentru a înțelege tot ce înseamnă viață și efectele ei. Nici măcar ucenicii Săi nu sunt toți în lumea aceea de sus, pentru ca unii dintre ei au făcut greșeli teribile ducând omenirea pe învățături greșite.

       Abea peste ani când am aflat de lumile de dincolo de noi și cum îL văd aceștia pe Isus, înclusiv cei evoluați de pe alte planete, atunci am înțeles și am avut cumva indirect dovada despre cine este Isus cu adevărat și unde locuiește, exact ce voiam să descopăr - pentru că nu renunț la răspunsuri. Și apoi când cei din astre spun asta și dau detalii despre lumea lor și rostul vieții pe Terra sau pe alte planete, îmi par mai de încredere decât ceea ce spun unii speakeri habotnici ce umblă cu Biblia sub braț căutand să trăiască pe cârca credincioșilor căci de sapă fuge toată lumea. Cu toate că am citit multe relatări despre Iad și Rai, cărți ale multor mediumi sau medici, doar puține am simțit că mă conduc spre adevăr, multe fiind umplute cum am zis cu informație derivată din natura umană cu o bază informațională limitată la citirea altor cărți și nu din experiențe proprii.

       Prin 2005 am mers împreuna cu un amic la o mânăstire cunoscută și acolo s-a dus să discute cu preotul despre problemele pe care le avea, pentru că era într-o situație de faliment cu afacerea și cam atunci își aduc oamenii aminte de Dumnezeu. Eu am colindat singură prin curte și m-am oprit la micuță clădire din centru, veche, din lemn, auzisem că era vechiul altar al mânăstirii. Am așteptat să iasă persoanele prezente în interior, mai ales pentru că spațiul era mic, plus că prefer solitudinea când vine vorba de o ’’convorbire’’ cu Dumnezeu. Eu tot ziceam cu o sinceritate de copil:’’Doamne dacă exiști ajută-mă să înțeleg cum exiști, cum e lumea Ta, care este Adevărul?’’... Am intrat deci acolo și pentru cca 5-7 minute am fost absolut singură în acel micuț lăcaș.
       M-am dus la altar și în pozitie verticală cu capul ușor înclinat în față m-am gândit la Dumnezeu sau la cine o fi acolo sus (fără să îngenunchez la icoane, nu obișnuiam atunci și acum nici atât pentru că nu această poziție te aduce aproape de lumea Divină ci ceea ce simți în inimă). În starea interioară de pace, sinceritate și deschidere sufletească am simțit ceva, ca o energie care îmi trage ușor gâtul aliniindu-l cu coloana vertebrală și n-am opus rezistență. Era o stare placută, coloana vertebrală făcea o linie dreaptă cu ceafa iar în interior se instalase o stare minunată de pace în timp ce picioarele păreau prinse cu un magnet puternic de sol. Am început să aud ceva sunete ușoare, un fel de fin zumzăit ca și cum eram sub stâlpii de telegraf. Nu știu cât am rămas așa, dar sunetele au pierit brusc când o ceată de vizitatori gălăgioși au năvălit în încăpere. Oamenii încă nu au educația necesară să respecte și să se comporte adecvat în astfel de locații sfinte.

Aceste sunete aveau să revină în 2009 și apar de câte ori am o anumită stare amplificându-se chiar, iar de aici începe povestea pe care doresc să o redau. Între  timp viața mi se diviza în lumea de afară în timpul zilei și seara eram dedicată analizării documentarelor bazate pe întâmplări reale paranormale, cazurile de moarte clinică, fiind pasionată de mistere pe care încercam să le înțeleg. Ființa aceea văzută în 2001 îmi stârnise curiozitatea și deși rar mă gândeam la ea, îmi declanșase o dorința de a afla mai multe, că în cerebralitatea mea știam că nu fusese o iluzie. O iluzie nu te instruiește să-ți ierți dușmanii și nici cum să exersezi să-i iubești, și să-i vizualizezi în lumină...și o crezusem, renunțasem brusc la planul meu de răzbunare care mi-ar fi deturnat cursul vieții de care atunci nu-mi mai păsa, urmasem îndrumările ei fără să mă opun. 

       Ce m-a determinat să nu cred că e o iluzie a minții mele? De ce i-am urmat sfaturile? Nu știu...am fost uimită de aceea înfățișare și cred că ceva din subconștientul meu i-a recunoscut adevărul din îndrumările sale care au venit în mod telepatic o perioadă după prima apariție vizuală... nu s-a impus în mod superior sau aspru cum fac cei din lumi inferioare, nu mi-a ordonat, doar mă privea...ca pe o soră sau un copil foarte drag ei...Iar ochii aceea superbi vorbeau parcă spunând dulce și suav:’’..iartă...fii om bun...’’.
       Ființa aceea mă oprise cumva prin iubirea aceea ce o emitea, ce strălucea din ea, parcă vorbea prin iubire - nu știu să explic. Iar eu reacționez bine la bunătate, când dau de oameni buni și inocenți sunt în stare să fac orice pentru ei, mai ales pentru copii. Acum știu să fac diferența între cei din lumi Superioare și cei din lumi Inferioare, dar atunci nu știam nici măcar că există aceste segmente. Acum știu ce înseamnă termenul ’’sfințit prin dragoste de semeni și Dumnezeu’’, iar acolo unde văd aceste caracteristici știu că acei oameni sunt de la Dumnezeu, adică din lumile de la 6D în sus.
       Nu ma interesa subiectul OZN absolut deloc, pentru că ce văzusem eu nu părea deloc un extraterestru și deci n-avea sens să-mi pierd vremea, gândind că aceea Ființă sublimă era un fel de Înger sau Arhanghel datorită părului alb care-i ieșea din cap precum focul alb luminos, deși n-aș putea să spun că este păr ci flame de lumină și nici n-am găsit la nimeni o descriere identică, doar la Vanga câteva detalii mici ce erau identice cu vestimentația, iar strălucirea aceea luminoasă a ochilor era ceva ce mi-a rămas pe retină chiar și azi și-mi încălzește sufletul când mă gândesc la ea sau el-căci părea un amestec de feminin cu un tânăr adolescent de o frumusețe greu de redat în cuvinte...iar bunătatea și iubirea radiau prin toată ființa ei cu o forță uriașă prin acei ochi strălucitori. Însă nu avea aripi ca Îngerii pictați, ca o pasăre, ci un fel de coloane de lumină în spate care urcau precum fumul alb, deci nu știam ce este...și nici nu mi-a venit ideea să întreb, surprinsă fiind de scenă. Timpul a trecut și alte experiențe au urmat.

       Într-o seară de toamnă spre iarnă a lui 2009 am început să am dureri la coloana vertebrală ce păreau a se intensifica rapid cu fiecare seară ce a urmat. Pasionată de medicină de-a lungul vieții și cu experiența personală avută prin spitale românești nici nu mă încumetam să mă supun unor intervenții chirugicale înțelegând riscurile, și poate așa a fost să fie. Durerile erau groaznice și oricât încercam să le suport deveneau tot mai atroce astfel încât serile le petreceam zvârcolindu-mă teribil fără să iau medicamente pe care oricum toată viața le-am evitat. Dar într-o seară pe când mă chinuiam așa, disperată de acele dureri teribile a căror intensitate creșteau devenind insuportabile chiar și pentru mine care consider că suport bine durerile, am avut un impuls puternic de disperare și am strigat la Isus...Ajută-mă te rog..
       Nu prea eram familiarizată cu rugăciunile și chiar dacă avusesem în trecut dovezi vizibile că atunci când eram la limita unor situații grave mă rugam și se mai rezolva problema, continuam cu cerebralitatea mea ignorantă să mă comport ca mai înainte, pentru că încă aveam reticențe neștiind prea multe, voiam să știu mai multe dpdv tehnic, despre cine primește rugăciunile, cum sunt rezolvate, cine e în realitate acolo sus, etc, ori încă nu eram la stadiul descoperirilor acestor amănunte care să-mi dea încrederea că fac ceea ce trebuie și cum trebuie, fără să fiu ridicolă. Îmi părea necinstit și ridicol să tot recit poezii de cerșetorie ca un papagal.
       Nu-mi plăcea să spun poezii doar pentru că așa face toată lumea, neștiind ce rost au acestea și unde ajung, dacă este corect să ne rugăm astfel, etc, iar dacă exista Dumnezeu eu sunt tipul de persoană care vrea să vadă, altfel nu crede și pe bună dreptate căci doar când am avut dovada certă mai târziu am crezut, abea atunci am putut iubi cu adevărat pe Dumnezeu când i-am înțeles poziționarea în ierarhia astrală, iar atunci sentimentul a fost unul copleșitor de regăsire. Pe atunci nu știam că diferența de vibrație ne împiedică să vedem dincolo de această lume. Iar această vibrație se modifică doar prin elevarea sufletului, gândurilor și emoțiilor iar pentru asta e de muncă nu glumă pentru că trebuie renunțat la orice este negativ în noi și nu este deloc ușor deoarece există prin preajma noastră și forțe care se opun acestei elevări spirituale..dar sunt provocări, obstacole, altfel ar fi totul prea ușor.

       Durerea, suferința îl face pe om să adopte alte atitudini când ajunge în situații critice, mai ales de boală. Astfel în aceea tortură de dureri, am început disperată să strig la Isus să mă ajute. Nu mai știu exact cum s-a întâmplat și nici nu mi-am scris un jurnal atunci cu derularea acelor evenimente ce au urmat, dar la cca 10 de minute după asta durerile m-au lăsat și am simțit că ceva se întâmplă ca și cum nu eram singură dar nici teamă nu-mi era. Am început să aud în urechi iar acele sunete ciudate ca de telegraf precum cele de la mânăstire, apoi ceva zgomote nedefinite, păreau a fi voci departe, ca și cum ascultam prin gaura cheii de unde răzbăteau frânturi de fraze. Îmi părea interesant, un pic amuzant, dar nu înțelegeam nimic... oricum durerile încetaseră și asta era important pentru mine. 

Apoi îmi vine inspirația să mă duc la computer să caut ceva, încă nu știam clar ce....trebuia să aflu despre chakre. Auzisem despre chakre teoretic dar în amănunt nu știam multe. Am citit, am dat peste un mic filmuleț foarte instructiv din care am urmat indicațiile, apoi am mers la culcare. Dar nu mă lua somnul, eram într-o stare liniștită, mă așteptam ca durerile să revină, când deodată încep să primesc un fel de mesaje telepatice...că energia vitală pe coloana mea vertebrală era slabă și pe alocuri stagna, coloana de energie vitală ce trebuia să circule în mod normal era perturbată, centrii mei de forța vitală (chakre) ce animează corpul fizic și coordonează magnetismul acestuia slăbiseră pe alocuri si astfel apar disfuncții numite boli, fiecare vertebră fiind un mic centru de forță energetică, iar pierderea în timp a acestei energii vitale duce la îmbătrânire prematură, boală, moarte a zonei respective organul devenind nefuncționabil și deci punând corpul în imposibilitatea de a funcționa corespunzător...Era de fapt vorba despre fluxul de energie vitală ce animă corpul fizic și a cărui perturbare generează probleme de sănătate, centri de forță vitală fiind și ei afectați dacă acest circuit de energie nu funcționează corespunzător.

Tot corpul uman este plin de astfel de centri de forță vitală mai mari mai mici, legați între ei prin un fel de cordoane energetice mai mici mai mari cu rol de distribuire a energiei, iar asta știu deja mulți. Pe aceste circuite și pe centrii de forță vitală poate acționa cineva voit cu intenție bună sau rea, sau chiar noi prin propriile emoții toxice și alte acțiuni ce ne perturbă energia vitală a corpului, bolile localizându-se în funcție de șocul traumatic respectiv iar medicina germanică explică bine acest lucru doar că acestui tip de medicină îi lipsește un segment important-anatomia energetică/medicina energetică. 

Mi se transmitea să am stare de armonie (surâsul interior), iar de deasupra capului trebuia să inspir energie de lumină pe care să o duc pe toată coloana vertebrală în jos pe fiecare chakră și înapoi sus și tot așa am exersat circulând aceea energie de sus în jos și invers, totul pe fondul unei stări interioare pozitive. Simțeam această energie ca pe ceva plăcut, cald, de parcă avea inserată în ea iubire, zâmbet, căldură sufletească umană. Am priceput deci cum a apărut Taoismul și alte curente similare, cineva le insuflase această cunoaștere la care omul mai adaugă ce crede el că e bine, alteori degenerând în cu totul și cu totul altceva decât mesajul inițial. Acum știu că multe curente filozofice, religioase și spirituale au apărut astfel, insuflate din zone astrale superioare nouă, dar ulterior amestecate cu părerile și presupunerile umane și apoi comercializate. 

       Să nu pară că fac varză religiile, creștinismul, buddhismul cu hinduismul și alte treburi, dar cred că fiecare religie deține o parte din marele Adevăr și cândva aceste adevăruri se vor uni solid și vor forma un singur curent spiritual pe Terra, tot ce este anchilozat în dogme va fi distrus, va dispărea, căci acum a început un proces care va distruge tot ce este construit pe falsitate. Noi suntem până la urmă o mare famile, toți frați mai mici mai mari mai buni mai răi, chiar dacă locuim în țări diferite, planete sau dimensiuni diferite. Informațiile ce au format anumite curente terestre au derivat din lumi astrale diferite, vecine, care și ele la rândul lor sunt în fază evolutivă descoperind noi lucruri. Și în celelalte lumi procesul evolutiv continuă, nimic nu este perfect nici măcar sufletul, totul se perfecționează continuu în Univers, iar aici suntem sub influența lumii nevăzute care coordonează lumea noastră și nu invers.

       Înțelegând brusc informațiile despre energia vitală de parcă cineva îmi amplificase inteligența, am înțeles cum vindeca și învia Isus oamenii având această posibilitate să readuca Spiritul în corp, să insereze în omul bolnav energia vitală de care acel corp avea nevoie, reechilibrând magnetismul, refăcând deci întregul circuit ’’electric’’, pe când forțele răului care sunt formate din Spirite imature și egoiste caută uneori să distrugă acești centri ai unui om din ură pentru acela. Această energie vitală este cea care animează viața. Este cunoscut cazul unei femei din Rusia, moartă, al cărui organism fusese interior distrus complet de cancer și ulterior se trezește vindecată complet în frigiderul de la morgă după ce fusese autopsiată. 
Ni se arată astfel că există ceva superior nouă. Centri vitali pot fi reactivați/curățați de cineva numai când acela folosește energia iubirii curate dezinteresate, ceea ce cei din lumile Zonelor Inferioare nu pot face, pentru că iubirea nu poate fi imitată. Dar această energie reparatorie a centrilor vitali, regeneratoare, omul normal nu o are în cantitate nelimitată, o poate primi și ajuta pe altcineva la rândul său dar numai cu ajutor de sus pentru care devine canal intermediar.
       Altfel dacă nu este conectat la ea prin un anume tip de frecvență energetică care este generat de iubirea pură pentru semeni și Creație, o dă de la el, din energia lui vitală. Oricâte cursuri ar face și oricâe diplome de măestrie terestră ar acumula un om, energia iubirii este o condiție necesară și este de fapt la îndemâna oricui. Orice terapeut în medicina energetică ce nu poate iubi semenii, pune mental o barieră energetică între el și ei, iar dacă lucrează asupra unui pacient fără a fi el însuși un canal, va da din energia vitală proprie, va obosi sau va prelua de la pacient fluidele energetice toxice ale acestuia. Toate aceste informații mi-au venit în timp.

       Urmând acele sfaturi, am început deci să fac acel exercițiu de multe ori până am simțit că este suficient, dar neștiind de la cine primesc aceste instrucțiuni am însoțit exercițiul cu rugăciunea Tatăl Nostru, am adormit apoi. A doua zi, coloana mea vertebrala nu emitea nici o durere, aveam senzația că este pusă într-un solid ghips. Mă temeam să mă mișc prea mult sau repede, de teamă ca acele dureri teribile să nu revină. Mă bucuram, mă gândeam la ce se petrecuse și eram sigură că apelul meu de rugăciune fusese auzit iar Dumnezeu îmi trimesese Îngerii să mă ajute, altfel nu-mi puteam explica minunea disparițiilor durerilor și acele mesaje.
       Seri la rând, când eram în pat la culcare începeau instrucțiunile. Când închideam ochii îmi apăreau imagini ca și cum zburam deasupra unei păduri și eu mă gândeam -’’Ia uite ce fabrică creierul meu ca să mă relaxeze’’... apoi cădeam într-un fel de stare în care păream că dorm dar eram foarte conștientă și deplin relaxată. Mesajele mă ghidau în trecutul meu, mă sfătuiau să iau fiecare amintire neplăcută și să o vindec, să caut să înțeleg de ce s-a întâmplat aceea situație, era drept să mă supăr? Cât a fost și vina mea? Apoi să plasez iubire, iertare și pozitivitate în aceea amintire, să iert persoanele implicate și care credeam eu că sunt vinovate de supărarea mea, să schimb astfel scenarul acelei amintiri în unul pozitiv și să revin ulterior asupra ei pentru a observa dacă prin ceea ce simt amintirea s-a vindecat, iar acolo unde reveneam și simțeam încă ușoare urme de supărare lucram iar. Acest exercițiu este foarte important, extrem de important pentru a ne modifica viitorul, dar și pentru a nu fi prinși după moarte în rețeaua lumilor din Zonele Inferioare unde multe Spirite sunt legate între ele din cauza urii și neiertării, neputând urca mai sus imediat după moarte.

       Astfel am exersat seri la rând, luând la puricat tot ce-mi aminteam din copilărie până în prezent, vindecând fiecare traumă, exersând spre a ierta fiecare personaj implicat, să mă iert pe mine acceptând că am luat acele decizii și deci nu puteam schimba nimic, să accept ce se întâmplase, să cer sincer iertare, să iubesc viața, etc, ce să mai, era o vindecare a trecutului despre care se vorbește azi în terapiile de psihologie transpersonală care conțin suport creștin și șamanic. A ierta nu este ușor, mai ales când te știi neândreptățit și fiind convins că tu ai acționat corect...dar am exersat, acum știu ce importanță extraordinară au aceste acțiuni de iertare pentru consolidarea câmpului polarizat pozitiv în jurul tău și pentru a te desprinde mental de persoanele implicate dar și pentru a te desprinde de rețelele energetice a lumilor situate în Zonele Inferioare. Însă fără practică nu se poate.
       Fluidele mentale de vibrație joasă leagă mintea ta de a celuilalt pe care ești supărat, sau a lui de ta-dacă el e supărat pe tine. Cât timp nu apare iertarea rămâi prins ca într-o plasă energetică de un anumit tip de câmp vibrațional. Fiind prins în această rețea nu numai că nu poți accesa planuri mai înalte vibrațional, dar după moarte dorințele tale de răzbunare se amplifică în acel spațiu și te trezești tras într-o fugă continuă de a-ți găsi dușmanii pe care vei dori să-i macelărești, acolo aceste scenarii derulându-se la nesfărșit până obosești și te împeci cu situația și vă iertați reciproc. Din acest motiv unii oamenii vii sunt atacați subtil din spațiul nevăzut de ființe fără corp care au murit supărați pe acel om, iată de ce este bine să eviți a face rău căci supărarea nu se termină odată cu moartea și spovedania nu te ajută dacă nu ai făcut nimic să îndrepți aceea greșeală. Am făcut fapte rele ok nu mai putem schimba trecutul, să încercăm să le corectăm prin fapte bune, numai astfel dregi busuiocul, altfel orice rugăciune devine inutilă fără fapte.

       La fel și în timpul vieții dacă doi oamenii vii care se urăsc, sau unul îl invidiază pe altul dorindu-i moartea, mințile lor emit fragmente de conștiință cu o grea încărcătură toxică/de frecvență joasă, din care o parte îl atacă pe celalalt iar o parte rămâne lângă emițător. Deci mai bine te desprinzi din timpul vieții de aceste rețele toxice care după moarte te pot ține captiv într-o lume eterică ce are o atmosferă tare neplăcută numită și tenebre. Iar desprinderea se realizează numai prin iertarea celor ce ți-au greșit și cererea de iertare față de cine ai greșit tu în timpul vieții și dacă nu o faci ești forțat să tot repeți scenariul în alte vieți. În realitate defapt îți faci în primul rând ție un bine. Atunci nu știam aceste lucruri, informațiile au venit pe parcurs și continuă să vină, atunci fiind convinsă că o fac pentru a deveni o persoană mai bună decât înainte, dar cum am spus eu caut și detaliile tehnice, le-am primit și astfel am înțeles cum funcționează acest proces pe care încerc să-l expun în termeni cât mai simpli și să evit exprimările științifice, în fapt simplitatea fiind forma la care mi s-a transmis să revin.

Eram tare fericită că primeam ajutor de la aceste ființe față de care simteam o imensă venerație încât mi-a fost jenă să le iscodesc cine sunt, de unde sunt, de ce mă ajută, etc...Nu le vedeam vizual așa cum o văzusem pe ceea din 2001, dar le simțeam prezența fină, suavă, păreau diferite de cealaltă ca și cum ar fi fost familiarizate cu oamenii și ignoranța lor. În primele zile eram oarecum reticentă, neștiind cine sunt ele și necunoscându-le intențiile din spatele acestui ajutor, începusem să spun mereu seara rugăciuni, nu de alta dar erau singurele arme din dotare neânțelegând clar ce se petrece. 
O vreme m-au lăsat să mă rog așa cum știam eu, ca apoi într-o seară, probabil amuzate de ignoranța mea, mi-au spus că nu procedez bine cum mă rog și am întrebat de ce.
Mi-au transmis așa – întâi concentreaza-te pe stern în zona sufletului, amintește-ți un moment plăcut din viața ta când ai simțit o imensă bucurie....am urmat sfatul și am căutat în amintirile mele, una în care mă simțisem bucuroasă. Acum retrăiește aceea bucurie în inimă...ok, am făcut asta...Acum pe fondul acestei bucurii interioare poți începe să te conectezi la Dumnezeu și să te rogi...și atunci am înțeles diferența, era o diferență de vibrație generată de acele emoții interioare sincere.. Am lansat o rugăciune, din gânduri simple, nu ca să cer ceva ci ca să mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce primisem ca ajutor, acel flux de bucurie și iubire interioară amestecat cu o enormă recunoștină  îl trimeteam spre Dumnezeu și spre ființele invizibile care mă ajutau mulțumindu-le și lor. 

       La scurt timp după ce am trimes undeva în eter acele emisii de mulțumire și iubire, am avut o surpriză de proporții, am simțit cum aceea bucurie și iubire venea înapoi amplificată enorm! Mental le trimeteam uneori inimioare și flori și emisii de iubire căci nu știam cum altfel să le mulțumesc și ele îmi trimeteau înapoi aceea bucurie amplicată mult, exaltându-mi corpul cu fericire imensă. Îmi plăcea acest joc ce părea un fel de tenis cu o minge a fericirii ce eu le-o trimeteam și ele o amplificau și o trimeteau înapoi. Aceste stări sunt greu de descris, nu mai trăisem așa ceva, dar zilnic când îmi aminteam de aceste ființe minunate iar le trimeteam câte o sferă de iubire. Odată îmi amintesc că așa în starea aceea de fericire am primit înapoi un flux de iubire care aproape că m-a paralizat de nu am putut să mișc cam 2-3 minute...înțepenisem într-un zâmbet datorită acestui flux puternic de iubire/fericire. Nu știu cum se simt cei ce se droghează dar nu cred că au ocazia să experimenteze ceva similar, care până la urmă este la îndemâna noastră, gratuit totul e să ne mutăm pe alt tip de stare interioară.

       Intrucțiunile continuau, nu chiar seară de seară dar mai primeam. Odată, pe când eram lungită în pat și aveam senzația că sunt înconjurată de prezențe, am văzut ceva vag, de la tălpile mele cum s-a ridicat o ființă albastră, cu multe mici forme pe ea, o forma ușor umană, dar vagă. Mental am întrebat cine este...Mama Pământ, mi s-a spus. Am rămas fără cuvinte...mai citisem teoretic că Pământul este viu, dar când vezi, e altceva...niciodată nu-mi imaginasem Terra ca pe o ființă...îmi era rușine de ignoranța mea care mă făcea să mă simt mică și ridicol de idioată. Am simțit multă iubire maternă venind din partea acestei ființe și de atunci am rămas conectată cu ea în această iubire....și uneori îmi organizează suprize plăcute și în ziua de azi când mai colind prin natură.
* Dpdv energetic Ea este partea materială din Dumnezeu, este terminalul material al centrului Divin pe care l-am putea numi Mama Dumnezeu și care în lumea noastră ne apare sub formă de Planeta Terra-Mama Pământ împreună cu cele 4 elemente principale care susțin viața: focul, apa, aerul, pământul, divizate la rândul lor în sublemente, susținute de rețeaua invizibilă a Eterului-al 5lea element, toate astea existând la fel în celelalte lumi. Ea este forța interioară care susține aici Viața spre a ne hrăni, energia masculină Divină fiind în exterior. Aceste două forțe Yin-Yang fac un Întreg pe care luat unitar îl putem numi Dumnezeu sau Divinitate, forța Supremă, Matrice, creatoare a tot care în fiecare lume eterică apare diferit chiar dacă au același circuit, noi vedem mantia dar centrul Întregului este departe într-o altă dimensiune...de la Pământ spre Cer, de la materie spre spirit, acesta este circuitul și fiecare ființă deține scânteie din Creator, cu ambele polarizări-masculin și feminin.

       Altădată am fost instruită cum să pot iubi toți oamenii...ceea ce-mi parea imposibil, considerând că-i poți iubi pe cei dragi din familie dar pe toți care sunt răi și egoiști, era greu...Dar am urmat exercițiul. Mi se cerea să-mi imaginez în fața mea o mare de chipuri de oameni care reprezentau populația Terrei, lucru care n-a fost greu de realizat, apoi să conștientizez iubirea ce o port copilului meu care a fost simplu de adus în suflet, apoi să privesc spre această mare de chipuri umane în care fiecare a luat înfățișarea copilului meu, asta m-a uimit căci cu ochii minții puteam vedea scena, toate acele chipuri erau identice cu cel al copilului meu..și atunci am înțeles la ce se refereau...să emit acest gen de afecțiune spre toți acei oameni, spre oameni în general, cei din jur, din oraș apoi pe planetă, să emit acest gen de afecțiune/energie dacă se poate zilnic în jurul meu nu neapărat către cineva, să o emit și asta însemna să fiu polarizată pozitiv. Să creez prin asta în jurul meu un câmp polarizat pozitiv ce poate fi extins. Acest exercițiu ar fi tare util pentru a ne insera energia pozitivă în energia Planetei, astfel cred că s-ar atenua conflictele de război.

       A fost interesant și era minunată senzația, să privesc oamenii în acel mod. Copilul meu mai face boacăne și mă supără dar iertarea vine mai ușor fiind existent deja fluxul de iubire format/exersat de-a lungul timpului, pe când pentru necunoscuți acest lucru este greu de realizat, însă toți ar trebui iertați în același mod chiar dacă nu rămâi în relații apropiate. Dând drumul energiilor de animozitate, îmi făceam și mie un bine. Însă treaba asta trebuie exersată mult timp, merge greu dar...mai merge...
       Deseori mă gândeam:’’Dacă eu în alte vieți am făcut acestor persoane de care mă poticnesc, ceva necazuri și eu nu mai știu asta și din acest motiv îmi apar în viață?’’. Și odată mi-a fost dat să văd, mult timp mai târziu, genul de emoții greșite din trecutul altor vieți prin care încălcasem Legile Divine, care nu fuseseră încă pe deplin corectate. Acestea încomplet corectate au rămas ca un fel de datorii în timp și pe care aveam tendința să le repet. Citisem despre vieți anterioare și despre puterea iubirii necondiționate într-o carte ’’Hata Yoga’’ sau ceva de genul acesta, pe vremea când luasem toate religiile la rând la analizat, așa aflasem de vieți repetate până ne desăvârșim, iar în aceea carte explica cum să exersezi emisiile de iubire și cererile de iertare către Creație însă nu e că făcusem multă practică îndelungată, după o vreme mă lăsasem pe tânjeală.
       Știu că pentru mulți ideea vieților anterioare pare neverosimilă, mai ales celor legați de tiparele religioase pe care se tem să le încalce considerând că Dumnezeu îi va pedepsi dacă vor gând diferit, tipare care a încorsetat mințile multor oameni și care au frânat procesul evolutiv. Dar acești oameni în realitate nu-L iubesc pe Dumnezeu ci se tem de El, crezând că astfel se vor pune bine cu El și vor fi primiți în Rai, este o formă prin care ei condiționează pe Dumnezeu- am făcut ce ai zis unde e Raiul? Așa ajung mulți dezamăgiți după moarte iar unii char ajung acolo să-L urască pe Dumnezeu. Acești oameni vor fi nevoiți să revină aici până se vor descătușa de ignoranță și se vor eleva intelectual, este doar o formă evolutivă. Eu însămi în Biblie am găsit referiri la karmă și la reâncarnare, desigur redate în termenii vorbirii de atunci.

       Însăși genetica are filoane de oameni de știință care au ajuns să creadă în reâncarnare dat fiind imposibilitatea de a-și explica proveniența geniilor în familii unde ADN-ul arborelui geanologic nu a prezentat manifestarea vreunui geniu. Plus cazurile multiple ale copiilor care pot reda în detalii viețile trecute ale unor personaje despre care ei, la vârsta lor, nu aveau cum să știe atâtea detalii. Trebuie doar cercetat și totul se descoperă, altfel frica și lenea de a ne informa constituie o frână în calea evolutivă. Dumnezeu ne-a dotat cu creier și își dorește ca noi să descoperim structura lumilor Sale, dar dacă nu-l folosim ori din lipsa unei suficiente mase cerebrale ori din frica de a nu fi pedepsiți de Divinitate, ajungem să repetăm greșelile...până învățăm.
(va urma)